Titlul unui articol este, de cele mai multe ori, mai greu de creat decât articolul în sine, cu atât mai mult cu cât trebuie respectate regulile jurnalistice. Pornim cu o idee de titlu, iar la sfârșit ne dăm seama că textul cere altceva. Îl recitim, schimbăm iarăși titlul. În cele din urmă, reușim să-l găsim pe cel mai potrivit… după publicare.
Inițial, titlul acestui articol a fost „Tardive”, același cu cel al unui proiect muzical început săptămâna trecută, pe care intenționam să-l descriu pe scurt, ca pe o știre. Dar, în timp ce-l scriam, mi-am dat seama că este mult prea puțin, așa că m-am gândit la un alt titlu: „Șoimii Boboc – folk la înălțime”. În cele din urmă, fără să îmi dau seama, m-am conectat la tot ceea ce a unit un grup de tineri: muzica, înălțimile și prietenia.
În anii `90, la Şcoala Militară de Ofiţeri de Aviaţie „Aurel Vlaicu”, Boboc, câțiva elevi talentați au înființat Clubul de Turism Montan „Șoimii Boboc”. Clubul s-a impus rapid în rândul asociațiilor montane, câștigând numeroase concursuri, experiența militară a membrilor săi cântărind greu la probele sportive și de orientare în teren. Însă, surpriza avea să vină la probele culturale. Cântecele folk ale viitorilor piloți de vânătoare au intrat adânc în spiritul munților, au străbătut timpul și… se aud în prezent peste tot unde se pune un cort, se scoate o chitară, iar prietenii se adună în jurul focului de tabără. „Tardive”, „Singuratic”, „Vis înlăcrimat”, „Sunt sărac”… sunt piese pe care mulți le cântă, fără să cunoască cine sunt autorii. Și, puțini știu că „Alungă somnul” nu este titlul, ci începutul refrenului cântecului „Singuratic”.
Probabil, cel mai cunoscut în rândul publicului larg este „Imnul aviației”. Dar, nu după acest titlu. Îndrăgitul cântăreț Mihai Mărgineanu l-a preluat și l-a promovat, intitulându-l „Aviația dă senzația”, care este, de fapt, începutul refrenului (ca și în cazul lui „Singuratic”). Acest vechi cântec al aviatorilor se pare că a fost compus în preajma Celui de-Al Doilea Război Mondial, după cum spune Puiu Cazan, unul dintre „șoimii” care l-au adaptat, introducând în versuri „MiG-ul cel groaznic”.
În timp, meseria de pilot militar i-a despărțit pe membrii „Șoimii Boboc”, clubul rămânând doar cu numele. Însă, ei s-au întâlnit deseori la înălțime, nu numai printre nori, purtați de aripi, ci și pe crestele munților.
Am avut ocazia să îl ascult cântând pe Puiu Cazan la câteva competiții montane. Deseori, i-am văzut numele pe afișele unor evenimente folk, organizate mai ales în Ardeal.
Pe Adrian „Buru” Burnichi l-am admirat zburând pe deasupra Arcului de Triumf, la paradele de 1 Decembrie. Îi știam cântecele, iar în urmă cu câteva zile am avut plăcerea să îl ascult pe scenă alături de Tică Lumînare, unul dintre fondatorii trupei Karma.
Proiectul-eveniment „Tardive” este inițiat de Tică Lumînare, „pentru a onora amintirea lui Kiru si a anilor frumoși ai prieteniei și tinereții noastre…”, după cum a declarat cantautorul.
Despre Laurențiu „Kiru” Chiriță este cel mai greu de scris. A fost textierul grupului „Șoimii Boboc”, dar și unul dintre cei mai buni piloți de supersonic, instructor de zbor, pregătit de însuși generalul de flotilă aeriană Dorel Luca. A participat la numeroase spectacole aeriene, în țară și în străinătate. Spre exemplu, a fost vedeta Kecskemét Air show 2010, Ungaria, unde a executat elemente de acrobație aeriană cu MiG-21 LanceR, un interceptor care nu a fost proiectat pentru așa ceva.
Din păcate, la data de 1 noiembrie 2010, avionul MiG-21 LanceR, cu dublă comandă, pe care îl pilota alături de căpitanul-comandor Sorin Avram, s-a prăbușit. Și, de parcă nu era de ajuns, tragedia a fost urmată de o alta.
În ziua de 14 iulie 2011, eram de serviciu la Centrul Infotrafic, când… dispecerul de la IPJ Prahova mă anunță că pe DN1, în zona Cornu, trei persoane și-au pierdut viața într-un accident rutier. Un șofer, probabil din cauza unor probleme cardiace, a pătruns cu mașina pe contrasens, unde a intrat în coliziune cu o alta. În celălalt autoturism, care circula regulamentar, se aflau două femei, despre care dispecerul mi-a spus că erau cadre militare la Baza 71 Aeriană Câmpia Turzii. Auzindu-le numele, am realizat că una dintre ele, Claudia, era soția lui Kiru. Am rămas fără cuvinte. Imediat m-am gândit la băiețelul lor, la familie… Îmi venea să urlu de tristețe și de neputință. Am redactat știrea mecanic, fără detalii, în limbaj de lemn. Succint, am anunțat la radio și la televizor blocajul de trafic. Nu, familiile nu trebuiau nicidecum să afle pe această cale de pierderea lor imensă.
L-am sunat pe comandorul Daniel „Motanu” Moise, fost coleg de clasă la liceul militar. Mi-a spus că cealaltă femeie, Iulia Popa, era tot soție de pilot. Căpitanul-comandor Sorin Popa pierise într-un accident aviatic similar, în 2003. Doi tineri au rămas fără ambii părinți. Se pare că Iulia o însoțise pe Claudia la București, pentru a primi un raport legat de cauzele prăbușirii avionului.
La o lună după accidentul aviatic în care a fost implicat Kiru, prietenii de drumeție și de cântec s-au întrunit pentru a-l omagia. Momentul trist a fost filmat și se regăsește pe internet (Omagiu Laurentiu Chirita – Predeal 05.12. 2010).
Acum, la debutul proiectului muzical „Tardive”, am avut surpriza să văd că participă mulți tineri. În ultimii ani, parcă folkul îmbătrânise. Cunoșteau aproape toate cântecele, fredonându-le împreună cu Tică și Buru. Însă pe fețele puținilor spectatori trecuți de 50 de ani, care știau ce se întâmplase, se putea citi tristețea.
„Nici nu știu ce să-ți spun/Mi-este sufletul gol (…)/ Am rămas fără glas/ Bun rămas…” („Tardive”, versuri – Laurențiu „Kiru” Chiriță, muzica – Adrian „Buru” Burnichi).
Paul Ulieru
Un comentariu pentru “„Nici nu știu ce să spun, mi-este sufletul gol””
Superb Paul, felicitări! Ține-o tot așa! Avansam cititul, aliniat cu aliniat, surprins că se mai scrie despre „muzica muntelui”,până am dat de pasajul cu accidentul din PH. Atunci am realizat că ești autorul! Bravooo! 👏🏻👮🏻♂️ stimă și aleasă considerație! 🎩