Recent, la Editura UZP, Elena Trifan, membru UZPR, Filiala Prahova, a publicat cartea „Consemnări III. Cultura în pandemie și nu numai”. Aceasta este dedicată memoriei președintelui UZPR, Doru Dinu Glăvan, și conține cronici despre evenimente culturale, desfășurate în perioada 7 octombrie 2018 – 3 noiembrie 2022, în cea mai mare parte în orașul Ploiești și câteva și este o continuare a cărții „Consemnări I”, care cuprinde cronici despre evenimente culturale desfășurate în orașele Ploiești, București și Craiova, în perioada 2005 – 2017.
Lămuriri asupra cărții ne sunt oferite de autoare în „Argumentul” acesteia:
Majoritatea activităților prezentate în cronicile din această carte se desfășoară în Ploiești și în județul Prahova, cinci în București și una în județul Dâmbovița, aproximativ 95% cu participare directă și restul online.
Deși pare ciudată strângerea într-o carte a unor cronici de evenimente culturale, din punctul nostru de vedere este îndreptățită, atât datorită faptului că majoritatea au fost publicate pe site-uri și nu pot fi conservate în biblioteci, dar mai ales datorită valorii lor documentare, prezentând cu promptitudine activități care evidențiază pasiuni, inițiative, creații, gânduri, idei, talent, puncte de vedere, cu impact asupra publicului.
Pe deasupra, cea mai mare parte din evenimentele prezentate se desfășoară într-una din cele mai grele perioade din istoria omenirii, 2020-2022, marcată de pandemia de coronavirus și de știrile dure de război, aflat la doi pași de casa noastră.
Când societatea era timorată de cuvinte, precum: „coronavirus”, „carantină”, „izolare”, „mască”, „sicrie”, „negru”, „moarte”, românul și-a găsit și de data aceasta șansele de supraviețuire. Una a fost hazul de necaz, manifestat într-un număr mare de bancuri care au circulat pe rețelele de socializare, alta a fost creația manifestată atât la nivel spiritual: literatură, muzică, pictură, cât și la nivel material, prin meșteșuguri.
În ciuda riscurilor și restricțiilor pandemice, oamenii au continuat să creeze, să expună, să socializeze, să omagieze, să comemoreze.
Unii nu s-au temut de boală sau poate nu au crezut în existența ei, alții au făcut-o din obligație profesională, alții dintr-o pasiune nestăvilită, care i-a împins să sfideze restricțiile și riscurile.
Cert e că ea, cultura, chiar dacă nu a funcționat la cotele anterioare pandemiei, nu a încetat de a se afirma. Spațiul online a luat amploare mai mare ca oricând. Unele muzee, biblioteci și-au pus la dispoziția publicului larg fondul de carte sau exponate. Mediul online a fost gazda și forma de manifestare a multor activități. Cu toate acestea, activitățile susținute live nu au încetat să existe și atenția mea s-a îndreptat, în primul rând, către acestea.
Cu restricțiile de rigoare și în limitele timpului avut la dispoziție am participat la o parte din ele desfășurate mai ales în orașul Ploiești și le-am prezentat în cronici.
O lansare de carte, o expoziție, o aniversare sau o comemorare au pătruns în sufletul cititorilor unde cred că au avut un impact pozitiv și mai mare ca atunci când se desfășurau într-o ambianță socială, culturală obișnuită.
Nu voi uita niciodată bucuria pe care au trăit-o personalul Bibliotecii Județene „Nicolae Iorga”, din Ploiești și cititorii acesteia, când după o perioadă grea de izolare, în anul 2020, am realizat expoziții de fotografii în vitrinele bibliotecii și am lansat online cartea „Sărbători, tradiții în România. Însemnări de reporter” și explozia de bucurie pe care am trăit-o eu însămi, când după câteva luni de întuneric, am văzut simezele Galeriilor de Artă, din Ploiești, înviorate de efuziunea de lumină și culoare din expoziția pictorului ieșean Mihai Coțovanu. „Mă simțeam parcă în ipostaza unui copil care descoperă pentru prima dată pictura, tainele și minunățiile vieții transfigurate în artă. Priveam, admiram, savuram imagini, culori, simțeam parcă nevoia să ating lumina caldă, blândă, binefăcătoare ce se degaja din tablouri și îmi pătrundea mângâietor în suflet”, notam în acel moment.
Ca jurnalist, am avut o anumită mulțumire, când printre știrile dureroase și alarmante despre pandemia de coronavirus și despre atrocitățile de război am putut să strecor câte o informație despre activități culturale, care a putut aduce o rază sau poate chiar un fascicul de lumină în sufletele cititorilor.
Am participat fără teamă la activitățile despre care am consemnat, dar cu păstrarea măsurilor de protecție, chiar și atunci când nu mai erau obligatorii. Am ezitat uneori de a merge sau nu, dar dorința de cunoaștere și de mediatizare a învins.
În afară de valoarea ei de cunoaștere, emoționare, încântare, cultura a avut și un rol terapeutic, atât pentru cei care au creat-o, cât și pentru cei care au mediatizat-o.
În octombrie 2021, în urma unei excursii în Apuseni, m-am îmbolnăvit de covid și sfatul „Cu încredere!”, primit prin e-mail de la Domnul Președinte Doru Dinu Glăvan îmi va rămâne pentru totdeauna în suflet.
Am continuat să particip la activități culturale, care mi-au adus o revigorare progresivă, prin mesajul lor pozitiv, creativ și emoționant.
Îi felicit pe toți cei care prin strădaniile și riscurile asumate au reușit să promoveze una din cele mai importante laturi ale civilizației umane, cultura în diversele ei ipostaze, materială și spirituală.
Sentimentele mele de recunoștință se îndreaptă către toate site-urile și publicațiile care au binevoit să îmi publice articolele: uzpr.ro, Confluențe literare”, „Atitudini”, „Atitudini vechi și noi”, „Vip Seniorii”, „Luceafărul de Vest”, „Prahova eroică”, „Timpul_artă și comunicare Ploiești”, postul RADIO SOS, către Editura UZP datorită căreia această carte vede lumina tiparului.
Pe coperta a IV-a pot fi lecturate aprecierile la adresa cărții formulate de către prof.dr. Violeta Mihai: Bucuria de a simți între degete filele unei cărți nu se poate compara cu absolut nimic pentru un cunoscător ce și-a dedicat întreaga viață și energie lecturii, cea mai frumoasă zăbavă omenească, și de aceea cartea Elenei Trifan impune respect și asigură cititorul de veridicitatea documentelor parcurse având ca teme: lansări de carte, festivaluri, colaborări, sesiuni de comunicări, expoziții, aniversări, proiecte, comemorări, tabere de sculptură ori de pictură. Toate se regăsesc aici, în volumul de față, în cronicile în care oamenii dau mărturie despre fapte și despre existență, în timp ce cuvintele decupează momentul și-l conservă cu bucurie pentru clipa în care va fi descoperit de cei în mâinile cărora va ajunge volumul. Dincolo de copertă, există viața, modelul acelei emoții pe care s-a construit, s-a scris, s-a realizat ceva trainic, o revistă, un cenaclu, ceva stabil, în ciuda cuvântului care zboară, un meșteșug, un ornament, o culoare, o cămașă ori o lingură de lemn, ceva care să pună preț zilei care trece. Concentrată pe evenimente, Elena Trifan își leagă experiența și numele de dialogul artelor, de poezie, de jurnale, de peisajul cultural contemporan pe care îl înnobilează prin scris, ani la rând, aducându-și din plin contribuția la menținerea unor standarde în cronica jurnalistică de azi.