Continuăm jurnalul de călătorie al lui Aurel Manea în Tanzania, început în numărul trecut. Autorul – reporter și fotoreporter de conjunctură, căci a ajuns acolo doar pentru a fugi de „pandemia” restricțiilor din România – numește Tanzania „țara fără covid”, deși aproape toată lumea e infectată, în special turștii. Nimeni însă nu poartă mască și nu se vaccinează. Din când în când mai moare câte cineva, căci în Tanzania sunt și lei.Cele mai multe decese accidentale sunt provocate însă de căderea nucilor de cocos și a frunzelor de palmier în capul celor neatenți. Vreo 400 de morți anual numai din această cauză…
Zanzibar Town, 1.04.2021
Mâine, cu puțin noroc, plec în safari pentru cinci zile. Cine știe ce o să mai văd și o să se mai întâmple. A început să-mi placă…
Kibaha, 2 aprilie, ora 13.16
Cel mai cool e să vezi fețele copiilor care nu au văzut în viața lor un alb. Mi se par super dulci. Se întâmplă și invers, când vezi o persoană de culoare diferită. În rest mi se pare fascinant totul. Un moment minunat a fost când o fetiță de 5 ani mi-a zâmbit timp de un minut și apoi m-a numit maimuță. Mi-a înveselit toată ziua.
Mikumi National Pack, 3 aprilie, ora 22.40
Ce nu știam eu și abia acum am aflat e că perdeluțele albe și roz din campingul în care m-am cazat nu sunt decorațiuni, ci plase contra țânțarilor. Și, da, în special împotriva celor nocturni, aducători de malarie (Anopheles). Cum am dormit deja două nopți fără ele, mă aștept cumva ca în două săptămâni să apară simptome.
Dar cum toate lucrurile se leagă într-un fel sau altul, în seară trecută am cunoscut la basecamp o familie foarte interesantă, formată dintr-un doctor care lucrează în Dar Es Salam (spitalul Aga Khan), dar e din Dubai de fel, și o tânăra tanzaneză plus cei 3 copii ai lor. Fiica lor e cea care m-a numit, cu cea mai mare candoare, maimuță.
Din discuție în discuție am ajuns să-i iau contactul de la spital, în cazul în care o să fac malarie. Ceea ce s-ar putea să-mi fie foarte util, întrucât asigurarea de călătorie nu acoperă asta.
În altă ordine de idei, omul e foarte la curent cu situația din România, în special în legătură cu spitalele în care au ars bolnavii de COVID, dar și despre situația copiilor străzii, de care e foarte interesat, el fiind pediatru.
Ultimul subiect de discuție a fost, evident, ivermectina, medicament cu care a avut rezultate excepționale împotriva COVID dar care, din motive de opoziție guvernamentală, nu se prescrie nici aici. Dar m-a feliciat pentru alegerea făcută și regretă că nu poate face mai multe pentru pacienții lui.
Continuare pe CERTITUDINEA
Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 86