De când e lumea, pentru toate câte ni se întâmplă, încercăm să găsim tot felul de explicaţii. Şi cu cât acestea sunt mai neobişnuite, cu atât le dăm mai multă importanţă.
Aşa că, dacă avem o zi mai puţin bună, de vină e pisica vecinului, care ne-a trecut calea de dimineaţă, ori preotul pe care am îndrăznit să-l salutăm. Dar, pornind de la toate aceste convingeri până la prostie, nu e decât un singur pas.
Acum ceva timp, cineva mi-a sugerat să port cât mai des culoarea roşie, cică aceasta m-ar ajuta să fiu cu adevărat fericită. Ori, să nu primesc musafiri noaptea, pentru că aceştia vin cu ghinionul după ei. Însă lucrurile nu s-au oprit aici. Sfaturile au început să curgă mai ceva ca din gura bunicului. Aşa că omul a prins să mi se destăinuie: ,,Ţine minte, să nu mai faci niciodată fotografii, oricât de mult ar insista cineva. Ştiu că acum e la modă, dar astea îţi storc toată energia. Şi apoi, dacă vrei să-ţi meargă bine, să nu ieşi nici într-un caz din casă în ziua de luni. Aceasta poartă ghinion încă de când s-au inventat zilele săptămânii. Tot în această zi să nu împrumuţi bani, pentru că vei pierde dublu. Îţi spun eu, că ştiu! Iar marţea, să nu primeşti nimic din ceea ce ai împrumutat. Ei, şi dacă tot primeşti, să iei numai cu mâna stângă, că dreapta te păgubeşte. Dar, fii atent, la ce-ţi spun, cel mai bun truc pentru fericire e însăşi luna. Da, nu te uita aşa la mine, o pândeşti când străluceşte cel mai puternic şi atunci îţi deschizi portofelul şi-i arăţi toţi banii pe care-i ai. Şi ai să vezi, minune, îmi vei mulţumi pentru acest sfat, pentru că toate veniturile dumitale vor creşte semnificativ… „Şi aici omul s-a oprit. Probabil, l-a deranjat zâmbetul meu, care oricât de mult m-am străduit să-l ascund, n-am reuşit. Aşa că ,,sfetnicul” meu s-a simţit obligat să încheie: ,,Ei nu-ţi mai dau niciun sfat. Se vede clar că nu mă iei în serios!”.
Cert este că mulţi dintre noi suntem convinşi că superstiţiile ne pot schimba viitorul. Şi credem în ele mai mult decât în Cel de Sus. Dar dacă nu ne vom curăța mintea de neadevăr, riscăm să nu mai vedem adevărul niciodată.
Doina DABIJA/UZPR Chișinău