o întrebare și un răspuns dat de profesorul Tudor Cătineanu
Sunt descumpănit, pur și simplu, de practica jurnalistică din țara noastră, unde cu câteva, nu foarte multe, excepții, practica este foarte îndoelnică. În primul rând, conceptul de corectitudine, pentru că acesta este conceptul fundamental: corectitudinea. Și deontologia, de fapt, este o pledoarie pentru corectitudine.
Nu este vorba doar de termenul corect politic – politically correct – de care se face atâta caz astăzi pe toate gardurile, ci de faptul că această corectitudine este un un concept universal pur și simplu. Obiectul deontologiei este tocmai conceptul de corectitudine, în toate planurile vieții culturale în general, cultura în sensul ansamblului global de valori în care intră toate valorile, de la cele politice până la cele morale, religioase și așa mai departe. Cartea fundamentală unde dezvolt amplu problema deontolgică este „Deontologia Opiniei între Etică şi Retorică”.
Opiniile nu pot exprima Adevărul, întrucât ele nu sunt enunţuri cognitive, care, pe plan subiectiv, se asociază cu certitudinea. Opiniile pot să ne vorbească numai despre ceea ce „pare să fie adevărat”, dar este doar Verosimil sau Neverosimil, în diverse grade. Pe plan subiectiv, ele se asociază cu convingerile şi/sau cu credinţele noastre. De aceea, opiniile nu pot fi demonstrate, ci numai argumentate, prin nesfârşite dialoguri şi controverse pro-contra. Cum putem pune limite acestui infinit „Imperiu Retoric”, reînviat de Perelman şi extins de către Coorebyter? Răspunsul este : Deontologia, văzută ca o zonă de intersecţie între cercul vieţii morale, cu normele ei, şi alte cercuri, particulare, cu normele lor profesionale, specifice. Principiul fundamental al Deontologiei este Corectitudinea, care poate fi exprimată prin Reguli, acestea arătându-ne cum putem distinge între opiniile corecte şi cele incorecte. Sunt 18 Reguli – ordonate după o Matrice a gândirii cu 7 Niveluri – care configurează ‘Codul Deontologic al Opiniei’. Acesta este şi un Meta-Cod, care poate fi utilizat în elaborarea altor ‘Coduri Deontologice’ particulare, de la cele din domeniul Politicii, Justiţiei, Învăţământului, Cercetării ştiinţifice, până la Mass-media, Sport etc.”
(Fragment din „Deontologia Opiniei între Etică şi Retorică”, de Tudor Cătineanu, publicată în limba engleză, Editura Lambert. Subtitlul cărţii este „O opinie despre opinii”)
Tudor Cătineanu (născut în 1942, satul Ocnița, jud. Bistrița-Năsăud) este absolvent al Facultății de Filologie și Facultății de Istorie și Filosofie ale Universității Babeș-Bolyai, din Cluj-Napoca. A fost profesor la Școala Generală nr. 5 din Sighișoara, redactor la Editura Dacia până în anul 1972, când devine lector la secția de Filosofie a Universitătii Babeș-Bolyai, unde în prezent predă cursurile de Etică, Estetică, Filosofia Culturii, Axiologie, Introducere în teoria și practica presei. A înființat și a condus revista „Napoca Universitară” și Cenaclul de filosofie „Diotima”. Între anii 1995-1999 a fost președinte-director general al Societății Române de Radiodifuziune, instituție pe care a restructurat-o pe mai multe planuri. În acea perioadă a lansat Canalul Muzical.
Mădălina Corina Diaconu
(Revista UZP nr. 12)