Gheorghe Schwartz este un scriitor român de vocație universală, născut la Lugoj. Este licenţiat în Istorie-filosofie specializarea Defectologie, la Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca; doctor în filosofie; profesor universitar. Autor a peste 50 de cărţi tipărite (dintre care Psihologia transversală, Ciclul lugojean (patru romane), ciclul CEI O SUTĂ (11 romane având circa 5.000 pagini), multe volume de proză scurtă etc. A obținut peste 30 de premii, decoraţii şi distincţii în ţară şi străinătate (ex. două premii pentru proză ale Uniunii Scriitorilor, Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române, „Marele Premiu Mihail Sadoveanu”, „Marele Premiu Liviu Rebreanu”, Premiul ARKA (în Serbia) etc. A publicat proză în peste 100 publicaţii din ţară şi a fost tradus în publicaţii şi volume din 15 ţări. Ultimul său roman, redactat în stilul în care ne-a obișnuit, este ”Convoiul”, Editura Junimea, Iași, 2024.
Nu vă detaliem cum gândește Gheorghe Schwartz și în acest roman. Frumusețea lecturii este să-l descoperiți singuri… Construcția sa livrescă este de o precizie matematică, deci, ideală, nu numai în ”Convoiul”, ci, în toate scrierile sale. Ceea ce, încă o dată îl recomandă pentru Nobelul în Literatură. Nimeni până la Gheorghe Schwartz nu a primit – din câte s-a afirmat la acordare – acest premiu pentru o contrucție literară de factură ideală, cu o construcție a frazei de sorginte matematică… Trebuie să-l descoperiți singuri, citind romanele sale. De plidă, ”Convoiul”… Gheorghe Schwartz a fost și este cenzurat chiar în țara natală, pentra că așa pățește orice viitor laureat Nobel în literatură, iar acum cineva trebuie să aibă vocația să-l propună pentru acest premiu universal. Spicuim doar câteva gânduri, ilustrate plenar de autor în „Convoiul”:
„Democrația nu înseamnă că poți să faci orice vrei, ci că nu trebuie să faci ceea ce nu vrei”, a spus cineva. Și a spus bine! Dar să lăsăm asta! Ați fost deranjat că vi s-au restricționat anumite libertăți, însă democrația nu este decât forma cea mai puțin nocivă de guvernământ. Avantajul este că e condusă doar de două structuri: de bănci și de serviciile de informații. Serviciile dau direcția, iar băncile o fac posibilă financiar.
Marea Schimbare este singura soluție pentru a împiedica omenirea să se autodistrugă, vorbim aici despre faza experimentală în care ne găsim, despre încercările unor „forțe inconștiente”, diferite de opoziția democrată, care boicotează Marea Schimbare, despre trupul șarpelui drept avangarda a ceea ce se propune pentru ca Umanitatea să nu se stingă.
Nu trebuie să-mi impun nimic! Nu trebuie să gândesc la nimic! Doar că omul, cât e om și cât e treaz, nu poate să nu gândească, oricât ar încerca. Trebuie doar să ai grijă să nu pui și să nu-ți pui prea multe întrebări. Să nu pui întrebări, s-a rezolvat de la sine, atunci când a venit ordinul ca nimeni să nu vorbească.
Serviciile sunt servicii și nu un singur serviciu. Echilibrul este stabilit de interacțiunile dintre ele. Interacțiuni nu întotdeauna frățești”.
Concuziile despre ce îl preocupă acum pe Gheorghe Schwartz le trageți singuri, eu doar v-am ajutat… Una din ultimele referințe critice pe internet, referitoare la Gheorghe Schwartz, pe care am descoperit-o, este din anul 2017. Iat-o: „…Paradoxal, prolificul ficţionar Schwartz se închină marotei exactităţii, de „portanţă ştiinţifică”, mimând o seriozitate ocultă, conjugând, într-un proiect personal, de anvergură, fluxul narativ, de regim „epopeic”, cu proza scurtă/scurtissimă, pe suport parabolic. El trăieşte, în toate manifestările sale, debordant imagistic (inclusiv pe Facebook), ori, bucuria şi frenezia scrisului, iscând abundenţă, întreţinând criza de supraproducţie, a speriat, bănuim, falanga comentatorilor, tentaţi de gândul dezerţiunii. Ceea ce, din păcate, s-a şi întâmplat”. (A. D. Rachieru, Un maratonist: GHEORGHE SCHWARTZ, Scriptor, martie-aprilie 2017, Iaşi, pp. 45-48.)
Nu vă lăsați condus în aprecieri de domnul Adrian Rachieru. Citiți ”Convoiul” și gândiți despre condiția umană, acum în pragul unei Apocalipse iminente, mai rapidă decât a gândit-o Apostolul Ioan sau chiar Nostradamus… Cheia romanului ”Convoiul” stă în această aserțiune: ”este menit actualei civilizații umane pe Terra să se sfârșească mai repede decât altele, fără să fi ajuns la maturitatea sa în timp, cum au făcut alte peste 70 de civilizații successive, care au precedat-o pe actuala?”
„Convoiul” – avatarul uman actual pentru fiecare dintre noi – impune un nou așteptat de mult laureat Nobel pentru Literatură din România: scriitorul cu vocație universală Gheorghe Schwartz. Cine dorește să-l propună să candideze la Premiul Nobel pentru Literatură 2024? Nu vă sfiiți, are toate atuurile să-l obțină! Întreaga lui carieră literară îl recomandă cu prisosință!
Emilian M. Dobrescu/UZPR