Cine este Raluca?
Raluca este o elevă a Școlii Gimnaziale nr. 108, în clasa a IV-a. Am cunoscut-o în cadrul unei Cafenele literare pe care am organizat-o, în calitate de Președinte al Asociației „Mihai Eminescu Luceafărul”, în această unitate de învățământ. O fetiță mică, delicată, cu o frumusețe copilărească, cu o eleganță aparte, parcă nespecifică vârstei. O voce caldă care trădează o bunătate și o educație aleasă. S-a născut în anul 2012, în localitatea Balș, Județul Olt, dar a copilărit în Sat Laloșu, Județul Vâlcea. Într-un cuvânt „olteancă” de-a mea.
Pasiunea ei, despre care mi-a povestit imediat ce ne-am cunoscut, este să scrie poezie. O fascinează lumea scriitorilor, a cuvintelor și a rimelor. Explorează tot universul ei și apoi, așterne în versuri, toate trăirile și emoțiile, trecute prin sufletul unui copil pur.
Deși are doar 10 ani, Raluca a învățat să scrie poezie, ca modalitate de exprimare a propriilor sentimente și bucurii. Cu un limbaj copilăresc, simplu, după reguli personale, poeziile autoarei sunt mesaje de iubire pentru mamă și familie, oferindu-ne prin versuri emoția și bucuria care ne fac să simțim că este cel mai norocos copil din lume, pentru că are o mamă și o familie frumoasă.
O parte din poeziile din acest volum, sunt scrisori de recunoștință pentru școală și cadrele didactice, mulțumind sincer tuturor celor care contribuie la educația ei, dezvăluindu-ne lumina, bunătatea și căldura întregului corp profesoral. Versurile surprind bucuria ei de a merge la școală, de a petrece timp cu colegii, de a participa la ore, de a merge în tabără. Se poate observa că un loc special îl ocupă Dna. Director, fiind persoana care a descoperit-o ca poetă și care o susține, din suflet, în demersul ei scriitoricesc. I-am simțit dăruirea și pasiunea pentru copii, școală și profesori și am înțeles… acesta este universul elevei Raluca Gabriela Smarandache.
Scris într-un stil naiv, copilăresc, așa cum scrie un școlar, poemul „Tabăra” care are 150 de strofe, este un dialog al autoarei cu cititorii, după ce a experimentat pentru prima oară aceste trăiri. Când am cunoscut-o pe Raluca, aceasta mi-a mărturisit că îl adoră pe Eminescu, dar și-a dorit să scrie un poem mai mare decât „Luceafărul” și așa s-a întâmplat. Cele 150 de strofe curg ușor, cronologic, versurile simple reușind să dezvăluie o poveste copilărească, așa cum a fost văzută prin ochii copilului Raluca. Rimele și muzicalitatea versurilor te introduc în lumea fascinantă a muntelui, a aventurilor din taberele copilăriei, din care am plecat, fiecare dintre noi, cu amintiri de neuitat.
Nu a uitat să-și exprime admirația în versuri și pentru Marele poet, Mihai Eminescu, pe care îl prezintă ca un poet minunat și adorat, comparând creația sa cu primăvara, anotimpul renașterii.
Oferă aceeași importanță în versuri portului popular, obiceiurilor românești, orașului în care locuiește și naturii cu toate comorile ei, animale și anotimpuri.
Fiecare poezie este ilustrată cu desene realizate de colegii ei, care i-au citit poemele și inspirați de acestea și-au exprimat creativitatea și imaginația, folosind culorile.
A pornit la drum fără să studieze, din pasiune pentru literatură și lectură. Poeziile ei sunt simple, reale, sincere și ne demonstrează capacitate unui copil de a combina pasiunea cu visele.
Cu „Poveștile Ralucăi…”, volum de debut la 10 ani, autoarea va rămâne în amintirile colegilor și profesorilor. Le oferă acestora și nouă, tuturor cititorilor, bulgări de copilărie, puritate și frumusețe.
Maria Petrescu / UZPR București