În ultima jumătate a anului 2019, scriitorul timişorean Alexandru Potcoavă a surprins societatea civilă românească publicând la editura POLIROM incitantul volum „Viaţa şi întoarcerea unui Halle”
Cine este autorul volumului : Alexandru Potcoavă, scriitor român, nâscut la 11 septembrie 1980, în Timişoara, absolvent al Facultăţii de litere, secţia română-engleză, din cadrul Universităţii de Vest din Timişoara, este autor a şase volume… în anul 2001 primește premiul pentru debut din partea Filialei Timişoara a Ununii scriitorilor din România… este membru al PEN Clubului România şi al fost selecţionat să participe la cea de a doua ediţie a programului CELA (2o19-2023 ), cel mai ambiţios şi amplu program european dedicat promovării tinerilor scriitori; la ediţia 2019-2023 participă 30 de autori şi 80 traducători din 10 ţări, plus mentori şi coordonatori din partea instituțiilor partenere în proiect.( în cazul României Asociaţia editorilor din România )… din România au fost selecţionaţi ca participanţi scriitorii Lavinia Branişte, Cristina Vremeş şi Alexandru Potcoavă .
Pe coperta volumului „Viaţa şi întoarcerea unui Halle” criticul literar Radu Pavel Gheo apreciază lucrarea ca „o sagă de familie, un bildingsroman, o epopee istorică”…
De ce o sagă ?….deoarece criticul o apreciază şi o încadrează lucrărilor de epocă mitologice din literatura veche scandinavă, care redau evenimente istorice ale zonei în cauză, sau lucrărilor de epocă de mare întindere în care se prezintă istoria unei familii…
De ce bildingsroman ? … în lucrarea publicată, lucrare la care ne referim, ne este înfăţişată formarea sufletească a unui om ( Reazö Halle ) care în prima jumătate a secolului al XX-lea a trecut prin medii sociale variate identificabile în Europa centrală, şi punctual în provincia românească purtând denumirea Banat…
De ce epopee istorică ? … lucrarea se poate aprecia că are un caracter grandios şi simplu creator ce poartă pecetea spiritului literar al unui popor trăitor în arealul Banatului, dar şi o înşiruire de întâmplări neobișnuite, multe cu caracter deosebit ce se regăsesc în evenimentele ce s-au derulat în zonă, având ca identificabil personaj pe Reszö Halle, un cetăţean român ce a îndeplinit funcţia de contabil şi administrator de hotel în Timişoara interbelică, oraş liniştit şi cosmopolit care a fost ferit de turbulenţele ideologice ale anilor „30”, tulburări care au generat tensiuni între persoanele componente ale variilor etnii conlocuitoare… în lucrare este prezentată viziunea asupra evenimentelor aparţinând personajului Halle, viziune ce include percepţia sa asupra evenimentelor ce culminează cu rebeliunea legionară şi atacul Reich-ukui asupra Iugoslaviei, ilustrându-se cu realism şi o ironie de multe ori decelabilă în această lume cu personalităţi diverse şi turbulente, preponderent în zona haotică a urbei, mai ales că unitatea în care Halle era administrator, un evreu convertit la creştinism care e situat între lumi care îl resping deopotrivă…atunci când reprezentanţii statului român au decis că deşi era creştinat, trebuia considerat evreu… atunci ca măsură extremă, pentru a-şi proteja fica a decis să o înscrie în „Tineretul german” ( acolo a „ascuns-o” pe fata sa care altfel, potrivit legilor româneşti în vigoare, legi ce s-au tot modificat, a fost considerată azi ariană, iar mâine evreică…)… în acea perioadă Halle a reprezentat incinta, hotelul, în care au fost cazaţi în anul 1940 ofiţerii Wermachtului veniţi în Banat în conexiune cu misiunea militară germană.
În intervalul derulării evenimentelor din cadrul celui de-al doila război mondial, în conformitate cu prevederile legilor române, antisemite, este îndepărtat din serviciul de la hotel şi a trebuit să meargă într-o companie de muncă forțată, la săpat de şanţuri şi construcţie de drumuri, de unde este nevoit să se refugieze, pe căi ilegale, în Ungaria, unde mergând peste 4o de Km prin zăpadă până la brâu va ajunge să primească loc de muncă uzând de legile mai blânde cu cei ca el, a lucrat pânâ în pimăvara anului 1944, când a fost trimis într-un lagăr de muncă forţată din localitatea Köszeg, la graniţa Ungariei cu Austria… aici indeplineşte funcţia de „şef de coloană de muncă”, până în luna februarie 1945 când a trecut în eternitate, final determinat atât de epuizare fizică cât şi de îmbolnăvirea de tifos exantematic… a fost îngropat într-o groapă comună de pe dealul Guba, care ulterior anului 1947 a devenit zonă interzisă, parte din frontiera austro-ungară pe care s-au plantat copaci… după anul 2000 când s-au desfinţat graniţele datorită formării Uniunii europene, un grup dearheologi a realizat săpături identificând o multitudine de schelete umane.
În acest puct al demersului nostru se impune să realizăm două precizări :
Cine a fost Reszö Halle ? : Pesonajul s-a născut în anul 1900, într-o familie de evrei din Timişoara… sfârşitul primului război mondial l-a prns ca elev al Şcolii de ofiţeri din oraş şi astfel cadetul Halle a fost implicat în luptele de stradă în care s-a înăbuşit o revoltă comunistă….ulterior când armata sârbă a ocupat Timişoara a fost trimis la Szeged, unde a luat parte la luptele lui Horthy cu bolşevicii lui Béla Kun. Ce a văzut acolo l-au determinat la 20 de ani să se boteze, să devină creştin romano catolic şi să revină la Timişoara…ai lui l-au renegat, iar el şi-a făcut o nouă familie căsătorindu-se cu o creştină… nu se poate nega faptul că rudele soţiei au trecut peste originea lui, dar astfel şi-au putut toţi vedea de viaţă… până a intervenit aplicarea în ţară a legislaţiei antisemite din anii „40”. Atunci reprezentanţii statului român au decis că Halle, deşi creştin, trebuie considerat evreu… el atunci era adminisrator a hotelul Carlton, cel mai luxos hotel din urbe, locaţie folosită ca loc de încartiruire pentru misiunea militară germană sosită la Timişoara în anul 1940… în aceste condiţii a cunoscut generali, ofiţeri şi simpli soldaţi, dar a avut şi surpriza să vadă şi prieteni vechi, cae s-au înregimentat în tabăra Reich-ului. La rândul lui, ca măsură extremă, pentru a-şi proteja fica, s-a decis s-o înscrie la „Tineretul german”… acolo şi-a „ascuns” fata care astfel, potrivit legilor rmâneşti ce s-au tot modificat a fost considerată când ariană, sau evreică… Rezsö a fost eliminat din serviciu şi a trebuit să meargă într-o companie de muncă forţată, la săpat de şanţuri şi construcţii de drumuri… de aici, la începutul anului 1942 a decis să fugă în Ungaria, trecând ilegal frontiera, deplasându-se în plină iarnă peste 40 de kilometri prin zăpadă până la brâu.. el a plecat din Timişoara deoarece a considerat că în Ungaria legile erau mai blânde cu cei aflaţi în situaţia sa… varianta a fost valabilă până în primăvara anului 1944, când în Ungaria a fost trimis la muncă forţată unde a şi murit de tifos exantematic în februarie 1945, în lagărul de la Köszeg.
Ce se ştie despre localitatea Köszeg. ? Localitatea se află în vestul Ungariei, la graniţa cu Austria, azi cea mai romantică destinaţie a ţării vecine…
La finele anului 1944, când linia frontului, pe care o deplasa Armata roşie, către Austria, s-a construit pe aliniamentul Köszeg „zidul de Sud-Est”, ce trebuia să protejeze Reich-ul. S-a creat o tabără de muncă forţată, unde mii de evrei erau puşi să sape în pământ îngheţat kilometri de şanţuri antitanc şi tranşee… executanţii erau încartiruiţi în barăci neîncălzite, cu pereţi de carton… aici nu aveau asigurată asistenţă medicală.. erau hrăniţi în mod necorspunzător, fără a li se garanta supravieţuirea… deţinuţii erau păziţi de adolescenţi de 15-16 ani, care îi împuşcau pentru motive minore… cei ce mureau în lagăr erau aruncaţi în gropi comune plasate pe Guba Hegy, un deal din zonă… aici, acum s-a ridicat un mic monumnt amplasat lângă fostul lagăr de la fabrica de cărămizi… la lagărul de lângă fabrica de bere nu se mai ientifică nimic…. acum.pe acele amplasamentse se află un cvartal de case… dealul s-a împădurit, după ce la deshumare s-au identificat aproape 2000 de trupuri ce s-au mutat într-un cimitir din Budapesta.
În acest punct al demersului nostru se impune să redau o „zicere” a tatălui personajului principal : „învaţă să te mulțumești cu puţin, căci atunci te vei descurca în orice condiţii fără să-ţi rupi gâtul. E ca o plasă de siguranţă. Dar nu devii un acrobat dacă stai mereu în ea ca într-un hamac”… aşa a ajuns să devină pentru Halle o obişnuinţă în lagăr să doarmă pe paie direct pe pământ şi să supravieţuiască o perioadă de tmp…
Interogat de Lavinia Bălulescu, jurnalista de la publicaţia „Adevărul de weekend”, Alexandru Potcoavă, afirmă că după ce a ajuns la vârsta majoratului a aflat că străbunul său a murit într-un lagăr deoarece fusese considerat evreu… astfel fiecare dintre noi am putea avea o surpriză, şi să aflăm multe, dacă am căuta prin trecutul alor noştri, şi dacă ar avea şi ei curajul sau şansa să se destăinuiască …. bunica a gândit mult dacă este bine să mă expună sau nu la aceast trecut, care odată scos la iveală nu mai poate fi îngropat, dacă să mă încarce cu istoria asta a lui Halle, sau să mă lase cu convingerea ea că sunt un român get-beget şi să-mi trăiesc viaţa ca un majoritar român. Viaţa însă a făcut ca eu să aflu toate problemele cu care s-a confruntat în viaţă Rezsö Halle, străbunul meu, iar eu am avut curajul, dorinţa şi posibilitatea de a le reda cu mare atenţie, corectitudine şi acurateţe în volumul „Viaţa şi întoarcerea unui Halle”, construind o epopee, creaţia prezentând întâmplările neobişnuite prin care a trecut personajul în contextul evenimentelor derulate în arealul bănăţean în intervalul de timp dn prima jumătate a secolului XX
Andrei Potcoavă/ UZPR