Lumea artiștilor este cutremurată, indignată și implicată în procese împotriva companiilor care au lansat inteligența artificială generativă, alimentată cu opere pentru care nu cere voie la utilizare și pe care nu le plătește. Tabloul este sumbru, mai ales din perspectiva drepturilor de autor, presa nefiind departe de aceste zbateri – sau măcar o parte din ea. Unul dintre paradoxurile din dreptul inteligenței artificiale generative sunt, totuși, demne de luat în seamă. Dacă în dreptul presei se poate vorbi despre parteneriatele giganților tech care dezvoltă acest tip de programe cu redacții pe care le familiarizează cu ceea ce poate face inteligența artificială generativă (urmând ca povestea cu drepturile de autor pentru conținutul cu care este îndesată „mintea” tehnologiei să fie soluționată la o dată ulterioară…), un nou studiu realizat de o echipă de specialiști condusă de profesorul James Griffin, de la Facultatea de Drept de la Universitatea din Exeter, a descoperit că inteligența artificială va accelera soluționarea cazurilor legale privind… încălcarea drepturilor de autor! Mai precis,
tehnologia va îmbunătăți evaluarea datelor despre potențialele încălcări și va facilita introducerea proceselor în justiție. De asemenea, va pune la dispoziția instanțelor mai multe probe. În plus, în prezent inteligența artificială deja poate fi utilizată pentru arbitraj și mediere, prin examinarea datelor, iar judecători roboți pot ajuta la luarea deciziilor.
Cercetătorii au aplicat un sistem existent de inteligență artificială la jurisprudența privind drepturile de autor, pentru a vedea cum ar putea citi și înțelege cazuri și să producă rezultate în dispute, descoperind că programele mai complexe pot duce la rezoluții mai rapide și mai precise. „Inteligența artificială va revoluționa administrarea Dreptului datorită intersecției dintre filigranul digital și învățarea automată. Acest lucru oferă dovezi cu privire la încălcări mai detaliate decât oricând înainte și un mijloc pentru computere de a interacționa direct cu aceste informații. Legea în aceste domenii încurajează tehnologia să crească în direcții speciale, ceea ce va favoriza extinderea interacțiunii cu inteligența artificială”, punctează Griffin, citat de scottishlegal.com.
Câteva întrebări care frizează paradoxul se ridică… Inteligența artificială este „acuzată” că se alimentează cu opere și conținut artistic și jurnalistic „furat”, iar dacă se ajunge în fața instanței, tot ea poate detecta rapid mai multe argumente cu care judecătorul să dea câștig de cauză… reclamanților? Disputele – deja numeroase – legate de utilizarea inteligenței artificiale în domeniul drepturilor de autor vor da naștere, odată cu extinderea (previzibilă…) a tehnologiei la și mai multe dispute care vor testa la nesfârșit limitele drepturilor de autor? În ce măsură poate fi făcută responsabilă inteligența artificială pentru imixtiunea în segmentele foarte sensibile, creative, ale oamenilor dacă pe de o parte este „hrănită” cu cantități uriașe de cunoaștere care nu le aparțin celor care o dezvoltă, iar în același timp este „încurajată” să deconspire aceste „subtilizări”? Este pe cale această tehnologie care i-a vrăjit pe amatorii de răspunsuri gata făcute să devină în același timp și în aceeași lume și acuzat, și arbitru, și judecător?…
Chiar dacă inteligența artificială generativă este doar un segment al acestei tehnologii care cucerește omenirea, pașii în care o face sunt atât de rapizi și de uriași, încât această intrare în universul Dreptului uman, cu imensitatea sa de nuanțe șlefuite de secole, ar trebui să dea de gândit tuturor celor care cred că suntem pregătiți, ca societate, pentru asta.
Paradoxurile sunt abia la început…
Roxana Istudor
Foto: pixabay.com