Născută din părinți înstăriți și credincioși, în satul Epivat din Tracia, Silivri (fostul Imperiu Roman de Răsărit), localizat pe țărmul Marii Marmara, foarte aproape de Constantinopol (actualul Istanbul), la sfârșitul secolului al X-lea, Sfânta Parascheva a devenit un simbol al rugăciunii, al faptelor creștine și miraculoase.
Se zice că, la frageda vârstă de 10 ani, atunci când Cuvioasa Parascheva a auzit într-o biserica cuvintele Mântuitorului: „Oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34 ), a fost momentul hotărâtor să-i urmeze lui Dumnezeu. A început această incursiune prin a-și dărui hainele sale săracilor, renunțând astfel la bunurile materiale, în favoarea celor spirituale.
Sfintei Parascheva îi sunt atribuite minuni și vindecări miraculoase, vindecând trupuri și suflete și după ce a trecut la cele veșnice.
Se spune că, oricine se atinge de racla unde se află sfintele sale moaște, se vindecă. Se cunosc exemple de vindecări miraculoase, precum vindecarea în 1950 a unei tinere bolnave de leucemie, lecuirea unui bolnav de nebunie din Sofia, Bulgaria, în 1968, cuvioasa tămăduind boli precum cancerul, tuberculoza și multe altele.
Pelerinajul la moaștele situate în Catedrala Mitropolitană din Iași din anul 1889, adună an de an zeci de mii de credincioși din țară, dar și din multe părți ale lumii, pe data de 14 octombrie, dar și cu câteva zile înainte de această dată.
Sfânta Parascheva este cinstită în Biserica Ortodoxă Română și în alte biserici de rit oriental, fiind considerată și ocrotitoare a Moldovei.
Credința creștină transformă faptele sfinților în speranță și adevăr al tămăduirii trupești și sufletești, contribuind alături de alte valori morale la menținerea echilibrului vieții spirituale.
Mioara BACIU/UZPR