◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro27.04.2024

Primul Parlament care a abordat impozitele și consultarea cetățenilor care le plătesc

 

„Un impozit este mai bine primit dacă este cerută părerea celor care trebuie să-l plătească” (Regele Simon Montfort, 1208-1265, care a convocat primul Parlament din lume,  în cadrul căruia a enunţat această frază, devenită o maximă, un adevăr axiomatic)

 

Identificarea și datarea primului Parlament din lume, apropiat de conceptul celor existente în zilele noastre, care a avut ca subiect de discuţie esenţial problema impozitelor, este o problemă și dificilă și controversată, cum tot aşa de greu de clarificat este și problema cu privire la apariţia primelor impozite din lume (despre care primele relatări sunt în Biblie și în descoperirile arheologice biblice, despre care am scris în mai multe articole).

Se consideră că primul Parlament din lume, apropiat de conceptul celor existente în zilele noastre, care a avut ca subiect de discuţie important problema impozitelor, a fost cel organizat la 20 ianuarie 1265, în Anglia, de regele Simon Montfort (1208-1265).

Această adunare era alcătuită din câte doi cavaleri din fiecare regiune şi din câte doi reprezentanţi ai fiecărui oraş sau târg, aleşi, în principal, pentru a trata cu prelaţii şi marii baroni treburile regatului, contrabalansând în timp atribuţiile regelui.

Astfel, în cazurile unor probleme mai dificile ale societăţii, a intrat în uz să fie consultaţi nu numai baronii, ci şi reprezentanţii „comunităţilor”, adică aleşi în acest scop din fiecare oraş sau târg.

În anul 1295 apar şi primele menţiuni despre primul Parlament din lume convocat de regele Eduard I, având o reprezentare concretă a celor 3 stări sociale: 1) clerul, 2) nobilimea, 3) oraşele și târgurile (adică masele populare).

Raţiunea de la care regele Simon Montfort a pornit în consultarea poporului (a reprezentanţilor oraşelor și ai  târgurilor) a fost următoarea: neavând (1) nici posibilităţi de comunicare (directă) cu oamenii (din întregul regat), şi (2) nici mijloace de a cunoaşte opinia acestora cu privire la situaţia regatului, s-a considerat că e necesar să facă, din când în când, câte o consultare cu reprezentanţii oamenilor din toată ţara.

Mai precis, prin această consultare a poporului regele Simon Montfort a considerat că efectele benefice sunt numeroase şi profunde, dintre care sunt de menţionat:

1) o cunoaştere cât mai aproape de realitate a situaţiei din regat și, foarte important, cunoaşterea stării de spirit a oamenilor faţă de modul în care sunt conduse treburile regatului;

2) după ce oameni veniţi în Parlament, din toate comitatele engleze, se întorceau în comitetele lor (oraş sau târg) și informau poporul despre rezultatul consultărilor, se crea în ţară un climat mai favorabil pentru „pacea socială”.

Chiar și în cadrul acestei prime consultări a poporului, un loc foarte important a fost acordat impozitelor. Regele Simon Montfort a emis următorul „avertisment”, cu valoare de „principiu de bază care ar trebui să stea la baza oricărei politici fiscale” conform căruia „Un impozit este mai bine primit dacă este cerută părerea celor care trebuie să-l plătească”.

Cu toate că au trecut peste 750 de ani de când s-a emis acest principiu, confirmat ulterior de viaţă ca fiind un adevăr axiomatic (care nu mai necesită demonstraţie), conducătorii unor ţări (1) fie nu l-au înţeles, (2) fie l-au înţeles (situaţiile cele mai frecvente), dar îl ignoră cu bună ştiinţă, din diferite cauze, precum: politicianiste; ale grupurilor nelegitime de interese (interne sau externe) din care fac parte, sau sub tutela cărora se află (și care le asigură menţinerea la putere).

O altă cauză s-ar putea să fie noile reguli ale „societăţii moderne” bazate pe „cleptocraţíe” și / sau pe „inaptocraţie”.

„Cleptocraţía este un Guvern ai cărui membri caută, în primul rând, să obţină avantaje personale (materiale, sociale, politice etc.), pe seama celor în numele cărora guvernează”. (DEX).

„Inaptocraţia este un sistem de guvernământ în care cei mai incapabili de a guverna sunt aleşi de către cei mai incapabili de a produce, şi care împreună cu ceilalţi membri ai societăţii cei mai puţin în stare să se întreţină singuri, sunt recompensaţi cu bunuri şi servicii care au fost plătite prin confiscarea avuţiei şi muncii unui număr de producători aflat în scădere continuă” (după Jean d’Ormesson: Un nou cuvânt în dicţionarul Larousse al limbii franceze).

Principiul de impozitare, conform căruia „Un impozit este mai bine primit dacă este cerută părerea celor care trebuie să-l plătească.” rămâne istorie și aceasta din cauză că în „statele moderne”, care sunt „state fiscale”, niciun Parlament sau Guvern, atunci când stabilește impozitele, nu mai cere părerea celor care trebuie să le plătească.

Povara fiscală a ajuns atât de mare, încât marea majoritate a populației, jefuită pe calea impozitelor de ătre cleptocraţí și de inaptocraţi, a ajuns să spună că „Cele mai nedorite lucruri sunt cele mai sigure; de exemplu, moartea şi impozitele”. (Legea lui Gumperson)

 

conf. univ. dr. N. Grigorie Lăcriţa

Foto: pixabay.com

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *