Sub egida Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură, elaborat de UNESCO și Universitatea București, manualul „Jurnalism, Fake News & Dezinformare” vine în întâmpinarea celor care doresc să poată depăși, cu metode profesioniste și viabile, obstacolul central al jurnalismului contemporan, marcat de explozia informațiilor prin toate canalele: răspândirea știrilor false. Lucrarea face parte din „Inițiativa Globală pentru Excelență în Educația Jurnalistică” („Global Initiative for Excellence in Journalism Education”), care este una dintre principalele acțiuni ale Programului Internațional UNESCO pentru Dezvoltarea Comunicării (IPDC).
Inițiativa încearcă să abordeze predarea, practica și cercetarea jurnalistică dintr-o perspectivă globală, inclusiv prin promovarea exemplelor de bune practici la nivel internațional. Așadar, acest manual încearcă să servească drept un model curricular relevant la nivel internațional, deschis pentru adoptare sau adaptare, care răspunde problemei globale reprezentate de dezinformarea cu scop strategic, cu care se confruntă societățile, în general, și jurnalismul, în particular. Autorii manualului evită să considere că termenul „știre falsă” („fake news”) are un înțeles simplu, general acceptat. Asta deoarece termenul „știre” reprezintă informația verificabilă în interesul public, iar informația care nu îndeplinește aceste standarde nu merită eticheta de știre. În acest sens, „fake news” este un oximoron care prin el însuși subminează credibilitatea informației, care, cu adevărat, are ca standard caracterul verificabil și interesul public, mai precis știrea adevărată.
Pentru a înțelege mai bine cazurile care implică o manipulare exploatantă a limbajului și convențiile privind genurile jurnalistice de informare, manualul tratează aceste acte de fraudă drept ceea ce sunt: o categorie particulară de informație inventată, care ia forme tot mai diverse de dezinformare cu scop strategic, inclusiv în formatele de divertisment de tipul memelor vizuale. În această lucrare, dezinformarea cu scop strategic (disinformation) este, în general, o sintagmă folosită pentru a face referire la încercările deliberate (adesea organizate) de a induce în eroare sau a manipula oamenii, oferindu-le informație incorectă. Acest lucru este adesea combinat cu strategii de comunicare paralele și interconectate și o suită de alte tactici, precum înșelarea sau compromiterea persoanelor. Informarea greșită, în mod neintenționat (misinformation) este o sintagmă folosită, în general, pentru a denumi informația care induce în eroare, creată sau diseminată fără intenții manipulatoare sau malițioase. Ambele reprezintă probleme pentru societate, dar dezinformarea cu scop strategic este periculoasă în mod particular deoarece este mai mereu organizată, bogată în resurse și efectele ei sunt consolidate cu ajutorul unei tehnologii automatizate.Furnizorii dezinformării cu scop strategic profită de vulnerabilitatea sau potențialul partizanat al receptorilor lor, pe care speră să-i implice ca amplificatori sau multiplicatori. În acest fel, ei speră să ne motiveze să devenim canale ale mesajelor lor, exploatându-ne înclinațiile pentru a distribui informația pentru o varietate de motive.
Un pericol anume este că acest tip de „fake news” este cel mai adesea gratuit: mai precis, oamenii care nu au posibilitatea să plătească pentru jurnalism de calitate sau nu au acces la media de serviciu public independente sunt foarte vulnerabili la dezinformarea în scop strategic și informarea greșită, chiar dacă este neintenționată.
Răspândirea dezinformării în scop strategic și a informării greșite este posibilă tot mai mult prin intermediul rețelelor de socializare și al rețelelor de mesagerie, ceea ce aduce în discuție limitele reglementării și auto-reglementării companiilor care oferă acest tip de servicii. Prin prisma caracterului lor de platforme de intermediere, mai degrabă decât de creatori de conținut, aceste afaceri au fost până în prezent supuse unor reglementări lejere (cu excepția zonei drepturilor de autor). Însă, în contextul creșterii presiunii publice asupra acestor mediatori și ținând cont de riscurile aduse libertății de exprimare prin supra-reglementare, apar acțiuni intensificate – deși nu întotdeauna reușite – de auto-reglementare. În 2018, Raportorul special al ONU pentru libertatea de exprimare și dreptul la opinie și-a concentrat raportul anual asupra acestei probleme, îndemnând companiile ce își desfășoară activitatea pe internet să învețe auto-reglementarea de la companiile media de știri și să se alinieze cu standardele Națiunilor Unite legate de dreptul de a comunica, a căuta și a primi informații. Având în vedere evoluția rapidă a sistemului de măsuri adoptate la nivelul statelor și al companiilor comerciale, se creionează clar un rol important pentru jurnaliști și companiile media de știri în acest context, se arată în manualul care poate fi accesat la https://unesdoc.unesco.org/ark:/48223/pf0000376919.
Manualul este acum disponibil gratuit, în 24 de limbi, inclusiv limba română, pe site-ul UNESCO.
Manualul UNESCO este una dintre cele mai cunoscute publicații la nivel global pentru combaterea dezinformării, cuprinzând explicații clare și precise ale diverselor concepte folosite în discuția în jurul fenomenului informării greșite și exerciții pentru jurnaliști și studenții la jurnalism legate de verificarea informațiilor.