A apărut recent un nou număr al revistei „ACOLADA” de la Satu Mare, sub direcția scriitorului și gazetarului RADU ULMEANU și directoratul criticului literar GHEORGHE GRIGURCU. Hebdomadarul reproduce pe prima pagină celebrul desen al lui Aurel Jiquidi reprezentând „înmormântarea lui Mihai Eminescu”, mai exact carul mortuar trecând prin fața Universității din București, unde a avut loc un popas de doliu, urmând apoi pe Calea Victoriei înspre Cimitirul Bellu.
În cuprins, materiale semnate de scriitori, critici literari și de artă, gazetari cunoscuți: Gheorghe Grigurcu, Dumitru Aug. Doman, Gheorghe Glodeanu, ZenovieCârlugea, Constantin Tradafir, Constantin Călin, Magda Ursache, Horia Bădescu, C. D. Zeletin, Mircea Popa, Florica Bud, Tudorel Urian, Isabela Vasiliu-Scraba, Ion Șt. Ghilimescu, Ionel Bota, Dan Culcer, Lucia Negoiță, Pavel Șușară.
Dintre toate materialele, absolut onorabile, menționăm tableta constantă a dlui Radu Ulmeanu pe probleme socio-culturale și politice, dar și articolul dnei Magda Ursache, „Clio între slujitori și detractori”, din care cităm următoarele rânduri, atât de urgente în mesajul lor deopotrivă civic și patriotic: „Pentru că se apropie Unirea Mică, Ion Andreiță a făcut, în Medalii însângerate II, un scurt istoric al primei statui a lui Cuza, din Putna Vrancei. Pe tăbliță stă scris: «Primul Domn al românilor, părintele poporului. Semnează: Țărănimea din județul Putna – recunoștință». Povestașul nu uită să spună că Ion Roată a fost trimis de acolo deputat în Divanul ad-hoc; la fel, Mihail Kogălniceanu, omul din Cogâlnic (Basarabia).
În 5 februarie 1859, Cuza, mergând de la Iași la București, stătuse cinci zile la Mărășești. Localnicii nu l-au uitat. Treizeci de cetățeni, în frunte cu primarul Vasile Niță, și-au propus să-i ridice statuie (primă). Sculptorul din Berlin, Boermal, a renunțat la comandă. Presiuni dinspre Palat? Statuia deranja Casa Regală? O notă trimisă la Mărășești vorbea de «pericol pentru dinastie și pentru liniștea țării». Totuși, statuia a fost dezvelită la 29 septembrie 1908. A sculptat-o Th.Vidali din Ploiești. Prea prudentă, Doamna Elena Cuza n-a venit la inaugurare. N-au venit autoritățile centrale și județene. Unitățile militare din Focșani, Tecuci, Bacău au refuzat să dea onorul. N-a venit nici fanfara militară. S-a găsit, însă, la stația CFR Mărășești, un Regiment de Cavalerie al cărui comandant a dispus «încadrarea la marea sărbătoare». Domnul Cuza îi pusese pe umăr tresa de sublocotenent.
Spuneam că roata Istoriei se mai întoarce? Să vedem ce face «rotativa» zilelor noastre. Iohannis a dispărut, cu Câțu după el, de la Ședința solemnă a Parlamentului, în onoarea Zilei Naționale a României. Arhitectul discordiei, al dezbinării, nu se dezminte. L-o fi citit pe Sun Tzu, Arta Războiului ? Sau, poate, s-o fi dus la Muzeul Țăranului Român, unde a fost omagiat Samuel Von Brukenthal, că-n altă parte nu aveau unde să-l omagieze… Mă lipsesc de discursul său pentru «coperare», după trei luni de criză politică, nimica toată pentru un as în arta amânării. Președintele poate mai mult, sunt convinsă (…)
Am văzut cu ochii mei, la Satu Mare, statuia lui Vasile Lucaciu, mânjită cu inscripții defăimătoare. Am pus o floare la picioarele unionistului, pe soclul lui Cornel Medrea” (Cronicar)