La finele anului precedent, la Teatrul Dramatic „Elvira Godeanu” din Târgu-Jiu, s-a desfășurat concursul de proiecte de management pentru ocuparea funcției de manager al teatrului. Spre încântarea multor oameni din domeniul artei teatrale, actrița Mariana Ghițulescu a câștigat acest concurs cu un proiect ce a fost evaluat de către o prestigioasă comisie, cu nota 9.00, urmând ca la data de 1 februarie 2023 să-și înceapă mandatul de 5 ani. Pentru mine, această veste a triumfat cu bucurie, mai ales, atunci când am aflat că această minunată actriță, își are obârșia în Gorj, deci este o fiică a plaiurilor gorjene, deci, indubitabil, dorința de a reveni acasă și-a spus cuvântul și prin vocea sângelui. Iubiți cititori, adresez întrebările acestui interviu doamnei Mariana Ghițulescu cu multă prețuire și sper ca răspunsurile sale să vă stârnească cel puțin acea curiozitate de a afla cât mai multe despre Teatrul Dramatic „Elvira Godeanu” din Târgu-Jiu și despre activitatea artistică și managerială a acestei artiste, făuritoare de atâta bine și frumos, a cărei credință nestrămutată este că arta poate schimba oamenii.
– Doamna Mariana Ghițulescu, felicitări cordiale și cele mai frumoase gânduri de succes! Ce reprezintă pentru dumneavoastră funcția de nou manager al Teatrului Dramatic „Elvira Godeanu”?
– Vă mulțumesc pentru urări! Așa să îmi ajute Dumnezeu! Să fiu sănătoasă, eu și întreaga mea familie și să pot realiza tot ce mi-am propus. Pentru mine, această funcție de manager înseamnă un nou început în care mi se oferă ocazia de a contribui prin viziunea mea pentru acest teatru la valorificarea potenţialului artistic și la o vizibilitate mai mare a instiuției, dar și o așezare în matcă a lucrurilor.
– Considerați că tot ceea ce veți face în viitor este și ca o reîntoarcere acasă?
– Dacă fac o scurtă retrospectivă în trecutul meu, observ că există de-a lungul timpului, o întoarcere ciclică la rădăcini. Plec în călătoria vieţii mele și la câțiva ani mă reîntorc pentru o perioadă mai mică sau mai mare de timp, acasă. Nu îmi propun asta, dar așa vin lucrurile, ajung într-un context care mă influențează să iau hotărârea de a mă întoarce acasă. De data aceasta, ceea ce m-a determinat să revin la Târgu-Jiu, unde am făcut o parte din școală și am jucat 16 ani pe scena teatrului de aici, a fost fiica mea, nevoia ei stringentă de a locui lângă bunici, de a fi în contact cu pământul, cu animalele, cu natura, într-un cuvânt.
– Ce semnificație are pentru dumneavoastră Visul artistic? Acesta s-a împletit vreodată cu un vis al copilăriei care vă urmărește și acum?
– Dacă prin „ visul artistic”, vă referiți la idealul artistic, la concepțiile care ghidează acțiunile artistului, cu care se identifică în realizarea produsului artistic, sunt de părere că uneori idealurile nu sunt complete până când, produsul artistic nu este complet. Idealurile pot fi mai mult sau mai puțin determinate, explicit înțeles de subiectul însuși.
În copilărie, visul meu artistic se indentifica cu nevoia de a mă exprima, de a spune povești celor din jurul meu prin dans. Am studiat de altfel, câțiva ani, baletul clasic, la Liceul de Coregrafie din Cluj Napoca. Mai târziu, idealul meu artistic, în care cred cu convingere, este acela că arta, poate schimba oamenii.
– Tatăl dumneavoastră este renumitul artist Ion Ghițulescu. Cum este să fii fata lui Ion Ghițulescu? Acest lucru a influențat benefic drumul dumneavoastră artistic? Ați realizat vreodată un proiect artistic împreună cu tatăl dumneavoastră?
– Sunt mândră de nu-mi încap în propria piele că sunt copilul unui mare artist. Cât despre influența benefică a tatălui meu, pot spune că este ca o monedă cu două fețe. Pe una dintre fețele ei, este amprenta genetică și mediul în care am crescut. În casa noastră veneau artiști mari ai României, nu numai din domeniul folkloric, ci și actori, muzicieni etc. Era un zumzet aproape continuu în care se gândeau cu voce tare, spectactacole, evenimente artistice. Cealaltă faţă a monedei, este aceea că nu am spus niciodată, decât dacă am fost întrebată direct, că sunt fiica lui Ion Ghițulescu. Unii oameni, din dorința de a nu-și pierde încrederea în ei, probabil, ar putea pune succesele mele profesionale pe seama numelui tatălui meu, deși niciodată nu a intervenit pentru mine, atunci când a fost vorba de profesie. Pentru alții da, dar nu și pentru mine. Nu am realizat niciun proiect artistic, din același motiv. Pentru a nu se spune că mă promovează tata. Cred că asta se întâmplă tuturor copiilor care au părinți cunoscuți în domeniul în care profesează. Tot ce am realizat până acum professional, a fost prin propriile mele forțe.
– Puteți menționa câteva nume de mentori cărora le purtați recunoștință pentru cariera dumneavoastră artistică?
– Doamnele Adriana Popovici și Adela Mărculescu.
– Care a fost cel mai provocator rol pe care l-ați interpretat? Ce preferați Comedia sau Drama?
– Cel mai provocator rol din cariera mea de până acum a fost Zoe, din O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale. Este rolul cu care mi-am dat examenul de licență și pe care l-am primit și în teatru. Cred că l-am jucat 12 stagiuni. A reprezentat pentru mine o provocare pentru că la început nu mi-a plăcut de loc, apoi l-am urât, ca mai târziu să-l îndrăgesc. La începutul carierei mele preferam Drama. Mi se părea că e ceva mult mai serios. Acum zâmbesc când îmi amintesc. Prefer Comedia! O ador! O joc cu mare plăcere și e mult mai provocatoare.
– Ați predat Arta Dramatică la Colegiului Național Dinu Lipatti din București. Ce este concludent ca mesaj de suflet pentru cea mai loială definiție a artei la tinerii elevi?
– Arta ești tu! Tu ești artă! Exprimă-te!
– Ce reprezintă familia în esența vieții dumneavoastre artistice?
– Nu numai în viaţa mea artistică, dar în esența vieţii mele, FAMILIA este TOTUL! Reperul meu, începutul infinitei mele iubiri din care mă hrănesc.
– Vă rog să definiți IUBIREA printr-un singur cuvânt.
– Am să definesc iubirea pentru mine, nu în general. Miriam. Fetița mea.
– Un singur cuvânt și pentru VIAȚĂ…
– Bucurie.
– Dacă ar fi să vă definiți dumneavoastră printr-un singur cuvânt, care ar fi acela?
– Dăruire.
– Ce doriți să aduceți nou în peisajul teatral gorjenesc? Spre ce repertoriu din dramaturgia românească și universală vreți să vă îndreptați?
– Pe de o parte, doresc să implic mai mult comunitatea în procesul artistic și să mă îndrept către copii, tineri cu programe de educație prin teatru. Pe de altă parte prin programele din proiectul managerial, voi aborda dramaturgi români și universali clasici, foarte cunoscuți, dar voi selecta și piese de teatru din dramaturgia contemporană.
Anul acesta, Teatrul Dramatic” Elvira Godeanu” va celebra 30 de ani de la înființare și m-am gândit că în repertoriul din această stagiune să punem în scenă piesa cu care s-a deschis teatrul, D-ale carnavalului de I.L. Caragiale. Este invitat ca regizor, Gelu Badea, Conferențiar Universitar Doctor și director de departament al Facultății de Teatru şi Televiziune din Universitatea Babeş-Bolyai, profesorul multor actori angajați la vremea aceea pe posturi de actori cu studii medii.
– Un mesaj pentru cititori…
– Când treceți prin Târgu-Jiu, orașul lui Brâncuși, veniți și la teatru. Suntem chiar pe Calea Eroilor, cea care leagă Coloana Infinitului de Poarta Sărutului și Masa Tăcerii.
Interviu de Claudia Motea