Timpul e așa cum sunt oamenii.
Le seamănă.
Când oamenii sunt necăjiți și timpul e necăjit.
Când oamenii râd și timpul se bucură.
Iarna aceasta este prima, de la era noastră încoace, când n-a mai nins.
Cerul s-a răzgândit să mai țină cu noi.
Mi-l și imaginez pe Cel de Sus, care urmărește ce se întâmplă cu neamul nostru – aievea și nu la televiziunile promoscovite TV8, Accent, 1 Prime, Publika, Canal 2, Canal 3, TNT, REN TV, RTR, CTC, NTV. N4, Jurnal-TV etc. –, găsind motivaţii suficiente ca să nu ne mai trimită ninsori și nici nori cu ploi – așa cum o făcuse cu Sahara acum vreo opt-zece mii de ani din cauza berberilor care afirmau că sclavia e mai bună ca libertatea – și, ca un bătrân din satele noastre, îngână – Doamne, iartă-mă! – tot mai nedumerit: „Ei, ce să vă fac, dacă sunteți proști?!”
Pentru că ce altfel suntem, dacă prin gura celor aleși de noi credem că Republica Moldova e o „poveste” de succes, care merge de bunăvoie în gura Balaurului roșu, dacă afirmăm că nu Europa ni-i patria, ci Asia, iar cei mai mari dușmani ai moldovenilor sunt românii, dacă credem că Eminescu („suntem români și punctum” etc.) spune minciuni și doar Putin rostește adevărul, dacă anunțăm că în 1992 la Nistru s-au bătut moldoveni cu moldoveni ca să vină rușii să-i împace, dacă încuviințăm inepția că România vrea să ne fure „limba moldovenească” și Rusia e cea care ne-o apără, iar că alfabetul chirilic e cel mai bun pentru moldoveni, limba rusă fiind mai a lor decât limba română, dacă suntem tot mai convinși că libertatea ne împiedică să fim fericiți etc.
Tot în aceste zile, Partidul Democrat ne anunță că poartă negocieri cu socialiștii pentru a crea o alianță de guvernare.
Pavel Filip a motivat astfel dorința de a reveni la troaca puterii: „Ne ducem cu ei, ca să-i împiedicăm să federalizeze republica!”
Bravo! Cum să nu te bucuri?! Cum să nu-l aplauzi?! El, ca și colegii lui de partid vor trăda din patriotism. Iar asta, domnilor și doamnelor, este cu totul altceva! Atunci – se poate!
Interesele personale, interesele de partid la noi s-au subordonat mereu intereselor naționale, așa cum le vede Kremlinul.
Iar argumente de ce trebuie să-ți vinzi sufletul ca să rămâi fără păcate se vor găsi mereu.
„Altă soluție de a evita alegerile anticipate nu avem”, a mai afirmat fostul prim-ministru.
Dar părerea mea greșită e că orice alianță cu socialiștii, oricine ar pune-o la cale, este un pact cu Diavolul.
Și oricât de ocolit ar fi drumul pe care te-ar îndrepta cel-cu-cornițe, acesta nu te va duce niciodată în rai.
Deși păcatul cel mare al pediştilor de a se alia cu Kremlinul le aparține doar parțial.
Acumiștii, prin diletantismul lor politic, ne-au adus pe noi, ca popor, pe buza unei prăpăstii, se pare, fără întoarcere.
Tocmai ei i-au împins pe pedişti spre socialiști.
În ultima jumătate de an, mai ales după ce Plahotniuc a plecat, în loc să încerce să poarte negocieri (și) cu ei sau cumva să se întâlnească, măcar la o bere, cu careva dintre fruntașii PD, ACUM-iştii i-au atacat pe toți delaolaltă, fiecare dintre aceștia în concepția lor fiind un singur Plahotniuc multiplicat.
Ura crâncenă a lui Năstase cu Sandu pentru Plahotniuc și PD face parte dintr-un scenariu care nu este al lor.
Mitingurile comune ale lui Năstase cu I. Dodon și R. Usatâi, care s-au întins pe parcursul câtorva ani, pentru a-l debarca pe Plahotniuc, au urmărit, de cei care le-au inițiat și subvenționat, un singur scop: ca orice alianță postelectorală cu PD – deci a două partide proeuropene – să devină imposibilă.
Iar unica alianță posibilă să fie doar cea cu socialiștii.
E o capcană, în care au nimerit Năstase și Sandu, iar odată cu ei, și întregul nostru popor.
Ca să ne pomenim în brațele Federației Ruse și aproape abandonați de către Uniunea Europeană, SUA, România.
Acum două luni președintele României, Klaus Iohannis, după ce basarabenii au votat pentru el în proporție de 95%, ne-a certat lipsit de delicatețe: „Cum vreți să vă ajutăm, dacă voi votați Moscova?”
E logic.
Dar adevărul e cu totul și cu totul altul.
Electoratul din Republica Moldova n-a votat Moscova. El a votat pentru Europa, pentru România, pentru valorile democratice.
La alegerile parlamentare trecute, pentru partidele proeuropene și unioniste au votat 70% dintre alegători.
Pentru socialiști au votat doar 30% din electorat.
Dar, prin trădare și prostie, voturile noastre au ajuns cu toate la ei.
Cele 30%, cu concursul unor oameni în care am avut totală încredere, s-au transformat pentru socialiști în 100%.
Și atunci care e vina noastră? De ce să fim pedepsiți noi și nu cei care au făcut jocul Moscovei?
Dacă pe timpul guvernării PD, care l-a suspendat pe Dodon din funcția de președinte în câteva rânduri, acesta avea 7-10% din simpatiile electoratului, acum sondajele de opinie îi dau peste 60%.
Un lucru totuși e îmbucurător: că deputaților de la PAS și DA li s-a întors, în sfârșit, vederea. Abia acum, când nu mai sunt la guvernare, aceștia observă că „Dodon își bate joc de Constituție și de legile țării”, de parcă acesta nu a făcut-o tot timpul, chiar și atunci când ei se prefăceau că nu văd ceea ce vedea toată lumea.
Postul public de televiziune „Moldova 1” seară de seară vorbește de faptele Domnului „întru binele poporului”, care nu-s decât manipulări cu o țintă clară: ca acesta să mai câștige un mandat de președinte.
Pe zi ce trece Republica Moldova devine o anexă a Transnistriei.
Desigur că PD-ul sau cel puțin unii dintre deputații pediști nu vor accepta federalizarea Republicii Moldova.
Dar, involuntar, ei vor pregăti terenul pentru federalizare.
„Lovitura” pe care o pregătește Dodon abia urmează să vină.
Acest Iuda al neamului nostru își imaginează că e un Făt-Frumos. El a afirmat recent: „Noi nu renunțăm la poziția noastră (la federalizare, la limba rusă de stat, la „limba moldovenească” cu alfabet chirilic, la înlocuirea tricolorului cu drapelul cu cap de bou, la scoaterea unioniștilor în afara legii, la mutarea capitalei Transnistriei la Chișinău și a Moldovei la Moscova etc. – n.n.), dar trebuie să le faci pe toate la timpul lor și când ești sigur că obții rezultatul scontat, dar nu pur și simplu. Când ești sigur, atunci scoți sabia din teacă și dai lovitura”.
„Lovitura” acestui vândut înseamnă transformarea ireversibilă a Republicii Moldova într-o gubernie a Federației Ruse – Moldavskaia oblast` – aidoma regiunii Kaliningrad, toate victoriile noastre de-a lungul a trei decenii urmând a fi spulberate.
Atunci vor trebui să răspundă în fața istoriei – Sandu, Năstase cu trollii lor – care au creat toate condițiile prokremlinezilor, ca aceștia să preia toată puterea.
La ora actuală, deja cu încuviințarea tacită a democraților, Dodon e preocupat de „crearea unei societăți multietnice”. Fiecare persoană de o anumită etnie alcătuiește, după părerea acestui individ fără cunoștințe elementare în sociologie, o „etnie”. Pe acestea, crede el, ar trebui să-i unească nu limba moldovenilor, care constituie, fără locuitorii din Transnistria, 84% din totalul populației, ci limba rusă, cu doar 4,6% de ruși, conform datelor ultimului recensământ.
În acest fel dânsul crede că va îmblânzi Federația Rusă, ocupantă a unei părți din teritoriul Republicii Moldova, care tot mai insistent ne dă de înțeles: v-o restituim, numai dacă ne dați și restul teritoriului.
Moscova e bucuroasă că a găsit și executorul acestui plan criminal.
Acum „executorul”, cu doar 30 de deputați din cei 101 câți are Parlamentul e în căutare de complici.
În curând vom vedea câți dodoni are Republica Moldova.
Se pare că sunt mai mulți decât are nevoie Putin și – exact atâția pentru câți crede Cel de Sus că Republica Moldova ar merita să devină o altă Sahara a lumii.
Nicolae DABIJA / UZPR