Pe când întâmplarea a făcut să ascult Metronomul de la Europa Liberă și să îmi doresc să fiu pe recepție în fiecare duminică după-amiaza, pentru că tocmai ascultasem măreața, mie atunci mi se păruse colosală, Bohemian Rhapsody, se înființa Programul 3. Era 1973 şi eu eram elevă la Sibiu. Aveam să aflu mai târziu, din interior, motivele mai degrabă subtextuale ale înființării unui asemenea program radio şi legătura cu povestea lui Cornel Chiriac, cel ce mutase Metronomul de la București la Berlin.
Atunci, pentru mine, timpul trăirii însemna timpul formării, al curiozității și al viselor cu ochii deschiși. Iar programele pe care le ascultam aduceau cu ele, prin afirmații și informații, conturând-o, un fel de lume specială din care lipseau în cea mai mare măsură,constrângerile și exemplele forțate. Mintea mea crudă se hrănea cu informație de calitate. Abia mai târziu aveam să îmi dau seama cu cât efort se construia bine documentat, accesibil, firesc, dar și cât mai departe de ideologia perioadei, emisiunile treiştilor, ce începeau să aibă renume.Pentru mine reprezentau suplimentul de informație de calitate la care, greu de crezut azi!, altfel nu aș fi avut acces! Întâmplarea a făcut ca, în timpul liceului, să întâlnesc un redactor de la radio-televiziune, într-o dezbatere în cercul de filosofie al colegilor mei olimpici. Atunci nu mi-am dat seama, dar cele oficiale, ce trebuiau spuse, nu ni s-au pus nouă „în gură”… redactorul avea să le aducă din condei, în comentariul său, așa încât noi să ne putem lansa în teorii ce probabil ne depășeau cu mult pregătirea, dar nu și năzuințele.
Studentă fiind, apoi, am ajuns la Radio întâi la concertele de muzică contemporană sau la cele de jazz și, printr-un noroc, pe la începutul anului IV (în 1983), am fost invitată la o dezbatere legată de sesiunile de comunicări studențești și de perspectivele cercetării. Într-un studio! Adevărat! Cu redactori și operatoare, gata să îți ia emoțiile cu mâna și să te determine să te exprimi cum nici nu credeai că ai putea vreodată. Nu credeam atunci că pentru mine era marcaj de destin, iar profesioniștii întâlniți aveau și o calitate umană ce includea deschidere și o mână întinsă. Am devenit în curând colaboratoare a Programului 3, iar apoi – ce-i drept, cu răbdare, multă răbdare! – și angajată.
Mi se permitea să „fur meserie”, pentru că așa erau vremurile, iar oamenii generoși erau mai ales buni jurnaliși, entuziaști și ingenioși în a găsi de fiecare dată informația cea cu mai mare însemnătate, dar și forma ideală în care să o comunice!
Oaza începea să își dezvăluie comorile și să fie, pentru mine, loc privilegiat de învățătură, dar și de comunicare. Marii profesioniști alături de care lucram m-au învățat că reporterul trebuie să fie în primul rând curios, să fie pregătit pentru orice temă sau tip de abordare și să nu ia lucrurile de-a gata. Să aibă bucuria să îi facă pe interlocutori să exprime liber ceea ce gândesc cu-adevărat. M-au învăţat că redactorul trebuie să fie un ingenios constructor, un artist dăruit cu harul de a alătura informație de cea mai înaltă calitate, cu muzica cea mai nouă, muzica tinerei generații din Occident şi de peste ocean! Pentru ca tinerii să aibă acasă la ei muzica din topuri, despre care să scrie la București și nu la Berlin, sau la Londra, și, la pachet, să dobândească, ascultând Programul 3, cunoștințe transmise în forme dintre cele mai atrăgătoare… Li se dădea ce-și doreau și nu mai aveau de ce să căute în altă parte: muzica preferată, informare și formare.
Câtă noutate în fiecare zi la Programul 3, acolo unde emulația și competiția erau cuvinte de ordine și unde se inventau formate noi cu fervoarea și bucuria de a satisface interesul unui auditoriu tot mai exigent. Într-o lume cu mai mare apetit pentru arhive și statistici s-ar fi păstrat sutele, miile de scrisori ce soseau pe adresa cluburilor sau a celorlalte radioprograme, ca un dispozitiv de măsurare al capitalului de popularitate al realizatorilor cărora le auzeai numele în emisiuni. Şi ce emoţie să te bucuri de atenţia vreunuia dintre ei! Să ţi se enunţe propriile idei în auzul țării întregi. Te simţeai cineva! Ţi se rostise numele la Radio!!!
Oare membrii redacției ştiau de câtă popularitate se bucurau atunci când s-au lăsat portretizați de Noe Smirnov într-un simpatic arbore genialogic al Programului 3? Portret colectiv entuziasmant și mobilizator! Câtă pasiune de a dărui! Vocile lor emanau căldură, prietenie, speranţă, împlinire, iubire. Proveneau dintr-o redacție născută sub o zodie norocoasă și generoasă, despre care s-a dus vestea în cele patru zări, păstrându-se faima peste zeci de ani! Cincizeci. O jumătate de secol!
Mi-a fost dat să-i întâlnesc în birourile lor, în cabinele de montaj, în direct în emisie la etajul 2, în ședințele editoriale sau în pauzele de cafea. Și câtă pasiune și seriozitate puneau în tot ce făceau ! Până şi în faimoasele lor aniversări anuale, numite simplu și cald Sărbătorile Programului 3! Am învăţat de la ei cât e de important să te iei la maximum în serios în orice împrejurare, să te implici, cu totală dăruire, în realizarea ca la carte a emisiunilor, rezervând de fiecare dată ascultătorului surprize de calitate! Să te dedici unei mai bune cunoașteri a tuturor și a fiecăruia în parte în acele momente de destindere, devenite sărbători de familie!
M-am bucurat cu fiecare fibră a ființei mele de fiecare reportaj, ca și de fiecare text de prezentare pentru emisiunea Student club, pe care le isprăveam fericită în colaborare cu realizatorul emisiunii, căruia îi devenisem și soție, nu doar reporter sau autor de comperaj (pentru că, mă lăuda el, aveam condei!).
Primeam de la fiecare membru al redacției (nu știu dacă întâi exemplul și apoi încrederea, sau invers), aripile de care aveam nevoie pentru a deveni, întâi prin imitație, apoi prin pasiune, la rândul meu, radiofonist. Și nu era deloc ușor să trec de la fraza elaborată a absolventei de filosofie la firescul cuvântului clar și direct, rostit de la microfonul emisiunilor pentru tineret.
Achizițiile mele apăreau săptămână de săptămână, natural, aproape osmotic, la masa generozității colegilor, Profesioniștii cu majusculă! Într-o zi, după ani buni de colaborare consecventă, abia angajată cu acte în regulă, a venit surpriza: Camelia Stănescu, cea atât de apreciată pentru emisiunile sale calde și atât de elaborate, prezentate admirabil în duet cu Florian Pitiș, mi-a propus brusc să realizez, în pandant cu ea, vestitul Club al curioșilor. Am avut în acea clipă senzația că deasupra mea se deschide cerul! Se împlinea cu mult mai mult decât visasem. Ce a urmat a fost efortul meu constant de a da tot ce aveam mai bun, spre a nu dezamăgi! Nici încrederea acordată și nici pe ascultătorii care, din fericire, m-au luat așa cum eram, care mi-au împărtăşit fireasca bucurie de a comunica în felul meu. Nu mă simţeam în vreo competiție, pentru că era de la sine înțeles: trăgeam la aceeași căruță. Îi mulțumesc și azi Cameliei pentru clipa aceea, și ea marcaj de destin. Îi mulţumesc experimentatului coleg Titus Vîjeu pentru curajul pe care mi-l dădea la fiecare „viză”. Îi sunt recunoscătoare pentru urechea exigentă și în același timp îngăduitoare cu care îmi asculta fiecare nou Club al curioșilor, producție complexă, care mă pregătea pentru toate abordările jurnalistice de mai târziu.
Nu-i pot enumera pe toți cei au asigurat faima Programul 3 pentru tineret. Îi amintesc pe câțiva dintre ei: minunatul manager, doamna Sofia Șincan, redactorii unici în felul lor Titus Vîjeu, Camelia Stănescu, Dan Ursuleanu, Constantin Săbăreanu, Doina Berchină, Georgeta Adam, Sorin Caracseghi, George Enache, Florin Helmis, Mihaela Ioan, Liviu Tudor Samuilă, Sebastian Sîrcă, Lucian Sîrbescu, Noe Smirnov, Florin Silviu Ursulescu, Daniel Horhocea sau Radu Comănescu. Sunt și rămân ca ei. Pregătită sufleteşte să dăruiesc unei noi generații de constructori în formare secretul harului de a fi pe undele radio, așa cum mi-a fost dată mie într-o bună zi rapsodia inegalabilă a băieților de peste Canalul Mânecii – Bohemian Rhapsody.
Minunat Jubileu tuturor!
Mihaela Helmis
(Revista UZP, nr. 29/2023)
Un comentariu pentru “O întâlnire în trei pași miraculoși cu Programul 3”
Un articol SUPERB…am ascultat Radio 3 1981- 1987…cand am plecat la facultate…si am trecut pe „politica” Radio Europa Libera…salut Clubul Curiosilor si Student Club ( care imi spunea unde sa ma distrez ca viitor student la IPB Facutatea Autovehicule Rutiere ce am urmat-o din 1987…