Un microb mai ceva decât toți microbii laolaltă este cel al invidiei. Să nu încapi, vasăzică, de cel de lângă tine, Să te ridici din tină, să strălucești diamant și, cu orgoliu nemăsurat, să împroști înaintaşii, semeni vii sau morți.
Și, în final, să crezi că asta-i bine.
George Enescu n-a cântat în Occident, Ciprian Porumbescu nici atât, Maria Tănase a prestat „doar între mese”… Așa a tras în derizoriu marea soprană Angela Gheorghiu CV-urile unor repere ale artei muzicale și interpretative româneşti. Și, sincer, și să fi fost drept, și n-ar fi trebuit ca, de la înălțimea trilurilor ei, să lovească în nume care au făcut soclu de piatră tare pentru bronzul turnat din talentul și geniul lor. Unde? Într-o carte, „O viață pentru rtă” – interviu de Jon Tolansky.
Să iei de jos și să dai pe porc, și tot e rușine!
Darămite pe oameni: Și, în orice caz, nu așa se consolidează o carieră. Călcând pe înaintași, s-ar putea aștepta ca și ea, marea cântăreaţă, să fie tratată ca o simplă cață, care n-a făcut altceva decât „să strige la public”. Pentru că, se știe, este foarte ușor să mânjești clanța cu… maro, dar din cauza mirosului, să nu poți șterge nemernicia.
Angela Gheoorghiu (fostă Burlacu) are o carieră internațională de mare respirație. Ne-ar trebui o întreagă pagină de ziar doar să pomenim pe unde a cântat, ce de premii a luat, cât este de apreciată. Și… indiferent cât ne-am putea lega de viața ei privată, nimic și nimeni nu poate știrbi succesul de care se bucură, talentul nativ, puterea de muncă… Răutăți? Se pot spune cu duiumul, chiar fără a apela la informații false sau denaturate. E drept că s-a îngrășat și nu mai încape de alte vedete? A ouat la bărbaţi cât au ținut-o plămânii? Se constată o activitate hormonală defectuoasă, inversând anotimpurile și înlocuind primăvara cu toamna?
Mi-ar fi rușine să continui pe această linie, doar pentru un singur motiv: Angela Ghoerghiu este o personalitate a muzicii lirice internaționale. În același timp, nu țin să fac pe avocatul celor terfeliţi de vedetă. Și nici să dau verdicte favorabile pentru Dinu Lipati sau Clara Haskil, Haricleea Darcle sau Virginia Zeani.
Fiecare cu plusurile și minusurile din dotare.
Un lucru este sigur: Angela Ghoerghiu a dat cu mucii în fasole. Și și-a pătat definitiv rochia de bal. Un bal care se ține la crepusculul unei cariere ce a început în vremuri apuse (dar criticate, cu toate că atunci și aici s-a format ca interpretă) și continuă cât o mai ține hangul. Coarda. Și corzile. Pe urmă urmează un mare punct. Nu de alta dar soarta celor care interpretează ce compun alții e pecetluită. Rămân, cu siguranță, cei care au produs ceva, iar cei care au bibilit la… notele altora, se cufundă în tăcere. Angela Gheorgiu însă va rămâne în conștiința colectivă ca o statuetă de precupeață ce a cântat ceva, și a huiduit așa-zise „false legende” care au nemurit prin alcătuiri de note armonice tonuri ce vor rămâne de-a pururi.
Dixit.
Radu VIDA