Pentru studenții jurnaliști din Chapel Hill, regulile și așteptările sunt aparent simple. „Tipărește știri, ridică iadul”, spune motto-ul publicației independente studențești The Daily Tar Heel, a Universității Carolina de Nord.
Informarea vine cu un preț – de a sacrifica sănătatea mintală, bunăstarea și viața în afara redacției – un cost înscris între rânduri și adesea asumat de tineri. Pentru mulți studenți, la începutul pandemiei de COVID-19, începutul facultății, o experiență deja dificilă chiar și pentru cei mai pregătiți, a fost îngreunată de o multitudine de presiuni crescânde. Liv Reilly, fost editor al ziarului studențesc, acum jurnalist în ascensiune, își amintește că s-a gândit de multe ori să renunțe, dar a rezistat, potrivit chapelboro.com. „Este foarte mult în zilele noastre să fii jurnalist și să urmărești fiecare lucru care se întâmplă. Acum 20 de ani, intrau în redacție de la ora 14:00 până la miezul nopții, apoi ieșeau cu toții târziu undeva să mănânce și apoi plecau de la redacție. Acum, în această generație de jurnaliști, nu putem părăsi nicio clipă redacția”.
Odată cu digitalizarea lumii și accentul puternic pus pe imediatitatea în știrile online, jurnaliştii nu au luxul odihnei. Iar studenții jurnaliști nu sunt scutiți de această presiune.
Hannah Collett, fost redactor la The Daily Tar Heel, acum jurnalist, a experimentat o călătorie similară cu Reilly – a urcat rapid în ierarhia conducerii și a fost împinsă într-o lume în ritm rapid, cu așteptări și responsabilitate ridicate: „Ciclul știrilor nu se oprește niciodată. Nu am putea niciodată să luăm o pauză. Încerci să stabilești limite, dar simți că toți colegii sunt în acțiune. Toți facem aceleași ore, toți suntem obosiți. Cum aș putea să merg acasă? Pot spune cu încredere că am dat totul redacției. I-am dăruit timpul meu, notițele și programul meu de somn, pasiunea mea, efortul meu. Și, deși este greu de recunoscut, i-am oferit și bunăstarea mea. Chiar și în fața întregii lucrări nesfârșite pe care trebuia să o facem, oriunde m-am îndreptat, a rămas mereu ceva de iubit”. (redacția UZPR)
Foto: Marvin Meyer/Unsplash