Decorație conferită în 1899
lui George Coșbuc și lui Alexandru Vlahuță

George Coșbuc s-a născut în casa unui preot de țară, cu mulți copii. A făcut liceul la Năsăud și studii de Filosofie și Litere la Universitatea Maghiară din Cluj. A lucrat ca redactor la „Tribuna”, ziar sibian condus de Ioan Slavici, a condus periodicul bucureștean „Foaia interesantă” și revista „Albina”, a fost coeditor (cu Alexandru Vlahuță) al revistei „Semănătorul” (1901) și co-director (cu Ion Gorun și Ilarie Chendi) al revistei „Viața literară” (1906). A devenit membru al Academiei Române în anul 1916 (Sultana Craia, Dicționarul ziariștilor români, București, 2007, p. 65).

Alexandru Vlahuță a fost redactor la „Revista nouă”, fondator, alături de Alceu Urechia, al revistei „Viața” și, alături de George Coșbuc, al revistei „Semănătorul”, a condus săptămânalul „Scriitorii români” și ziarul „Dacia” (împreună cu I. Al. Brătescu-Voinești) și a colaborat la „Constituționalul”, „Epoca”, „Lupta”, „Universul” ș.a. (Sultana Craia, Dicționarul ziariștilor români, București, 2007, pp. 203-204).

Urmare a raportului lui D. Sturdza, ministrul Afacerilor Străine, cancelar al Ordinelor, nr. 4.604 din 5 martie 1899, regele Carol I a semnat în București, la 8 martie 1899, decretul nr. 1.015, prin care le-a conferit literaților George Coșbuc și Al. Vlahuță, Ordinul „Steaua României” în gradul de Cavaler, cu dreptul de a purta însemnele civile. Decorația a mai fost acordată, în același grad, lui G. Marinescu, profesor la Facultatea de Medicină din București, lui Ion Rosescu, epitrop al Așezămintelor Nifon, precum și, în gradul de Ofițer, pictorului Nicolae I. Grigorescu.

Conform adeverințelor de primire a brevetului de Cavaler al Ordinului „Steaua României”, George Coșbuc s-a născut la 8 septembrie 1866, în Hordou, Transilvania și își avea domiciliul în București, iar Alexandru Vlahuță s-a născut la 5 septembrie 1859, în satul Pleșești, din județul Tutova și își avea domiciliul tot în București.

Prezentăm descrierea distincției onorifice, precum și reproducerile grafice care provin de la Arhivele Naționale Istorice Centrale, Ministerul Afacerilor Externe. Cancelaria Ordinelor, dosar nr. 68/1899 (documentele) și de la colecționarul Nelu Aldea (decorația).

Ordinul „Steaua României”, instituit în 10 mai 1877, avea scopul de a recompensa serviciile militare și civile aduse statului român. Potrivit Regulamentului Ordinului „Steaua României” nr. 2.001 din 6 august 1885 (aflat, sub formă de copie, la Arhivele Naționale Istorice Centrale, Ministerul Afacerilor Externe. Cancelaria Ordinelor, dosar nr. 642): „Decorațiunea Steaua României este o cruce cu smalț albastru, înconjurată de raze, purtând coroana regească. Centrul crucii este de smalț roșu, înconjurat cu ramuri de stejari verzi, având pe o parte vulturul cu deviza IN FIDE SALUS, iar pe cealaltă parte cifra domnitorului. Crucea, cu smalț albastru, este de argint pentru Cavaleri și de aur pentru Ofițeri, Comandori, Mari-Ofițeri și Mari-Cruci. Diametrul este de 40 milimetri pentru Cavaleri și Ofițeri și de 60 milimetri pentru Comandori și Mari-Ofițeri. Cavalerii poartă decorațiunea pe partea stângă a pieptului, atârnată de o cordea moarată roșie, cu marginile albastre-închise”.

Laurențiu-Ștefan Szemkovics

(Revista UZP, nr. 33/2024)