Cercetările Institutului Reuters pentru Studiul Jurnalismului (RISJ) arată că două treimi din redacții se angajează oficial să lucreze flexibil. Datele se bazează pe un sondaj efectuat pe 136 de lideri seniori din industrie din 39 de țări și pe o serie de interviuri extinse.
Înainte de pandemie, naveta la birou era norma, deși epuizantă și costisitoare. Blocarea i-a împins pe toți la cealaltă extremă, în izolare și pierzând camaraderia unei redacții.
Se pare că hibridul este „cel mai bun din ambele lumi”, sugerează noul director de dezvoltare a leadership-ului al RISJ, Federica Cherubini, la podcastul Journalism.co.uk.
Natalia Uval, redactor-șef al publicației La Diaria din Uruguay, a declarat pentru raport: „Cred că facem o treabă bună pentru că luăm lucruri bune din munca virtuală (eficacitate, punctualitate, confort) și lucruri bune din munca față în față (interacțiune umană, discuții, construcție colectivă)”.
Hibridul oferă mai multe distrageri decât libertate? Răspunsul nu este clar, deoarece aproape jumătate (45%) spun că productivitatea nu a fost nici mai bună, nici mai rea.
În schimb, redacțiile ar trebui să încerce să testeze și să evolueze pentru a găsi locul ideal pentru operațiunile lor de știri. Jumătate dintre organizații au stabilit un număr minim obligatoriu de zile pentru munca la birou, în timp ce 29% au un număr minim voluntar de zile.
Liderii redacției se simt mai conectați cu colegii lor imediați, dar există o deconectare generală între reporteri și conducerea de vârf. O treime dintre respondenții la sondaj au afirmat că sunt îngrijorați de un sentiment de apartenență slăbit în cazul modelelor de lucru hibride.
Un alt trend este la nivelul conducerii redacțiilor. Pandemia, în general, a pus un accent mai mare pe sănătatea mintală, echilibrul dintre viața profesională și viața personală și satisfacția profesională. Întrebarea pentru liderii redacțiilor în condițiile muncii hibride este următoarea: cum sunt măsurate munca și succesul în această lume nouă și în această profesie care implică… omniprezența? Provocările implementării fără probleme a hibridului sunt, în cele din urmă, manageriale. Cherubini citează un articol al Harvard Business Review despre dilema performanță-compasiune pe care o cântăresc managerii: aceștia sunt prinși între îndeplinirea cerințelor de sus, toate în timp ce absorb presiunea și îi protejează pe angajați. Efectul poate fi unul de epuizare a liderilor.
Pe de altă parte, este un mit că munca flexibilă și hibridă împiedică creșterea personalului tânăr. Calea bătătorită în redacții este de multă vreme apelul la colegii experimentați pentru sfaturi atunci când știrile se desfășoară în timp real. Acest lucru este mult mai greu de realizat de la distanță. Cu toate acestea, redacțiile au putut să compenseze prin furnizarea de programe de mentorat, de învățare sau de dezvoltare de la distanță. Acest lucru este util și pentru jurnaliștii mai în vârstă care doresc să dobândească noi abilități.
Avantajul hibridului este că promite o mai mare diversitate a angajărilor în departamentele editoriale și mai ales când vine vorba de angajări în afara geografiei imediate. Pentru organizațiile metropolitane, se pot angaja solicitanți care nu își permit sau nu doresc să locuiască în orașele mari, scrie journalism.co.uk.
Demersul lui Cherubini din cercetare este acesta: evaluează ce regulă alegi și de ce. „Cel mai rău scenariu posibil este să forțezi oamenii să se întoarcă să stea pe Zoom toată ziua, deoarece au doi colegi prezenți fizic și patru online. Deci, de ce au făcut naveta dacă ar fi avut aceeași zi acasă?” (redacția UZPR)
Foto: pixabay.com