Societatea Scriitorilor Români a fost înființată în aprilie 1908, cu președinte Cincinat Pavelescu, iar vicepreședinte Mihail Sadoveanu. Momentele din amintiri cu scriitori le povestește din 1906 chiar Emil Gârleanu.
110 de ani de la prima Șezătoare literară la Arad
În anul 1911, la prima șezătoare de la Arad se adună ilustre nume precum: Ioan Alexandru Brătescu Voinești, Șt. O. Iosif, I. Agârbiceanu, D. Anghel, Al. T. Stamatiad, Octavian Goga, Victor Eftimiu, Ion Minulescu (iată, mulți născuți în luna lui Gerar). Șederea acestora la Arad, la Hotel Crucea Albă, după un drum în cântec, „Pe-al nostru steag”, cu flori de liliac în mână, așteptați în drum la Vint, Orăștie, Simeria, Ilia, Deva, Săvârșin de admiratori, costumele și straiele populare purtate au fost în șir aplaudate, iar șederea de neuitat.
Personalități arădene ale timpului, precum: Sever București, Sava Raicu, Nicolae Oncu, au așezat o masă cu 248 de tacâmuri, iar dintre cei care au rostit toasturi amintim pe: Octavian Goga, Cincinat Pavelescu (care a citit ad hoc zece epigrame, dar care l-a invocat pe Eminescu), E. Gârleanu, Alexandru T. Stamatiad, V. Eftimiu, I. Agârbiceanu ș.a. Ovații și aplauze au conferit șederii un aplomb la citirea bună a unor creații. Plecarea la gară a fost făcută în trăsuri (20) de la hotel Vas, iar ziare precum Tribuna,Viitorul ș.a. au reflectat pe larg despre șezătoarea de la Arad. Scriitorii prezenți au transmis de la Predeal o Telegramă de mulțumire lui N. Oncu și despre brațele pline de flori.
Aniversări
La 1 ianuarie 1868 se naște Ion Alexandru Brătescu Voinești.
În 4 ianuarie 1931 se naște Nora Iuga (pe numele adevărat Eleonora Almosnin, poet și traducător român).
În 4/5ianuarie 1878 se naște Emil Gârleanu (pseudonim „Emilgar”, scriitor, regizor și jurnalist). Cunoscut prin „Din lumea celor care nu cuvântă”, o moștenire literară greu de ocolit.
În 5 ianuarie 1871 se naște Nicolae Iorga. Cu „Istoria românilor” în zece volume, va lăsa posterității un valoros repertoar. Nicolae Iorga a vizitat Aradul în 1906. Ca pelerin în „Mica Vienă” (atribut conferit Orașului de pe Mureș, iar de către istoricii maghiari „Golgota maghiară”), Iorga avea să remarce liniarul străzilor și serenitatea acestora în volumul „Neamul românesc în Ardeal și Țara Ungurească în 1906”, în citatul devenit apoteotic: „Lunga stradă care începe de la gară e cu desăvârșire mareață.” Șederea lui Iorga la Arad (hotel Vass) îi oferă un bun prilej de a observa Aradul că semăna cu un „Mahalagiu”, cu o șapcă de general rasfirată metaforic până aproape de apele Mureșului. Iorga a călătorit la Arad de la Oradea, prin Beiuș, astfel că nu i-au scăpat mici detalii arhitectonice ale străzilor mici și pustiite și ale prăvălioarelor răspândite în neguri de ani. „Cine uită, nu merită, spunea Iorga, astfel că și orașul Lipova este amintit în scrierile sale, „care duce liniștit pe apele Mureșului.”
Petre Ugliș Delapecica, învățător și cărturar (n. Bodrogu Vechi, Arad), care a scris patrusprezece volume diverse, a consemnat în „Caiete-manuscris” (39) date referitoare la șederea lui Iorga în Arad sub consemnarea „În preajma unor scriitori.” De fapt, scriitorul și omul politic Petre Ugliș Delapecica l-a însoțit pe savantul Nicolae Iorga la Mănăstirea Hodoș-Bodrog (1177), un vechi lăcaș de cult din preajma Mureșului, unde savantul a fost primit la Poarta Mănăstirii și a vizitat incintele încărcate de istorie și cult.
În 6 ianuarie 1802 se naște Ion Heliade Rădulescu.
În 6 ianuarie 1881 se naște Ion Minulescu (poetul inimilor noastre). A fost reprezentant major al curentului Simbolismul în Literatură română (pseudonim „M. Nirvan”). Dintre cele patru domenii în care și-a manifestat creativitatea (poezia, povestirea, dramaturgia și publicistica), primele două i-au asigurat prezența și aprecierea în conștiința publicului. Romanțele sale ușor fardate, îmbracă o costumație exotică în exprimare și o ușoară tentă oral-teatrală, de epocă (cu un iminent Lovestory estetic).
În 6 ianuarie 1897 se naște Ionel Teodoreanu, cunoscut din lecturile suplimentare ale copilăriei.
În 6 ianuarie 1872 se naște Ion Heliade Rădulescu (lingvist și literat, jurnalist și traducător, supraviețuitor anacronic al unei vârste istorice cu merite în introducerea în literatura română a tonalităților lamartiniene și a „Contrariilor”, anul acesta e an jubileu-220).
La 15 ianuarie 1850 se naște Mihail Eminescu. A scrie despre Eminescu înseamnă a te situa în fața unui munte înzestrat cu cel mai fantastic și cel mai eterogen peisaj prin hățișul unui inextricabil convențional spirit. Timbrul său personal de flaut, cucerește și subjugă. Povestea lui Eminescu cu Aradul începe la 1 august 1868 când acesta (locuind pe str. Desseanu, numărul 2) însoțește Trupa de teatru Pascaly preț de peste o lună, șase săptămâni, (ca sufleur) care avea reprezentații cu sala plină la Teatrul Hirschl (1817), un teatru de mare rezonanță și unde s-a jucat piesa „Mihai Viteazul după bătălia de la Călugăreni” (D.Bolintineanu). Motivul șederii preț de o lună se datorează faptului că doamna Pascaly a dat naștere unui copil, iar mai apoi se îmbolnăvise directorul trupei. Reprezentațiile erau pe strada Gheorghe Lazăr. Nichita Stănescu îi vede pașii înmuiați în cerneala de tuș a anilor precum un „Meșter Manole” zidit în Catedrale de neam. Se pare că poetul a fost fascinat de Arad și împrejurimi.
Marele absent a fost Ioan Slavici, care se afla la Baia Mare (12 august) în vederea susținerii examenului de bacalaureat. Cu acesta s-a cunoscut la Viena prin mijlocirea dr. fizioterapeut Ion Hosanu de loc din Șoimoș. Rămâne de consemnat întâlnirea din Casa Ioan -Popovici Desseanu cu Iosif Vulcan, dar și alte popasuri arădene. Eminescu a fost fascinat de Cetatea arădeană, servind ca refugiu pentru pașoptiști, a admirat și ascultat fanfara de pe faleză, a vizitat strada Domnească, azi Eminescu, cu hotelul Cornul Vânătorilor, Hotel Ardealul, fostul sediu al revistei „Tribuna”, unde, în perioada 1871-1881, a funcționat sediul altei reviste, „Gura Satului”, condusă de Mircea Stănescu), dar și Cartierul Micălaca și Biserica Ortodoxă de aici (ctitorităla 1135). Senin, dar zdrențuit, cum îl va vedea peste ani Slavici, Eminescu ar fi poposit și la Nădlac, însoțind trupa de teatru care a fost invitată să joace și în provincie, la invitația preotului Vichentie Marcovici. Dacă la Nădlac ar fi ajuns cu pluta pe Mureș, se pare că Eminescu a plecat pe jos din centru spre Micalaca, din dorința de a se vedea cu mulți oameni și de a culege folclor sau legende locale.
Legăturile lui Eminescu cu Aradul sunt eternizate prin nume (o școală, o stradă, un parc și câteva busturi îi poartă numele). Ba, mai mult, în satul meu natal, Macea, există, în Grădina Botanică, sculptate în plante, Poiana Eminescu, Cătălin și Cătălina, iar pe Aleea Poeților, în Ansamblul Sculptural donat de Pavel Mercea, între alți poeți ardeleni, se află Bustul eminescian. O altă și semnificativă legătură este cea cu Ioan Slavici. În anul 1869 a înființat cu acesta la Viena, (student fiind) Societatea „România Jună” (Slavici, președinte, Eminescu, bibliotecar), iar în anul 1883 a fost publicat poemul „Luceafărul” (în Almanahul Societății Literar Academice). Cu privire la poemul „Luceafărul”, unii exegeți susțin că personajele, cele trei, ar fi consecința unui triunghi amoros,Veronica, Eminescu și „pajul” Caragiale. Dincolo de aceste „can-can-uri” desprinse din tăinuirile lui Vlahuță, Eminescu rămâne un fond al profundelor trăiri și dezamăgiri și, dincolo de trădări, a iubit spirtul prin fotbal și înot, dar și garoafa roșie.Cea dăruită de Vlahuță într-un restaurant!
La 18 ianuarie 1848 se naște Ioan Slavici. Recunoscut a fi întemeietorul pleiadei genealogice a Marilor scriitori ardeleni (Liviu Rebreanu, Pavel Dan, Ion Agârbiceanu), Slavici este exponentul Realismului obiectiv de factură tragică. Uzând de aparențe relativ de obiective, Slavici absoarbe subiectivismul și îl supune discursului narativ receptorial expresiv nuanțat (în toposuri, cognomen și patos livresc). A lucrat o vreme la Arad în casa avocatului Mircea Stănescu. A colaborat cu Eminescu și Caragiale la revista Timpul (1871), dar opiniile i-au disparat. Teatrul arădean îi poartă numele.
La 30 ianuarie 1852 se naște Ion Luca Caragiale. Caragiale a avut mai multe vârste dar toate impregnate în „Momente și schițe”, vârsta jurnalisticii diverse din perioada tinereților, vârsta depline maturități, cea a comediografiei și vârsta cuprinderilor și surprinderilor în viața literară a aspectelor gen „zoon politikon” sau „teme și variațiuni”, cu referire la schițe ori memorialistică.
În tot acest aflux de „Prietenii literare”, nu trebuie omisă una foarte reprezentativă și anume cea dintre Goga și Caragiale. Acesta îl va vizita, în 1912, pe Goga la Închisoarea de la Debrețin: „Am venit, băiețelul, venit să văd cum o duci la pension.” (1912). Asta înainte, pentru că în 1910, însoțit de dr. V. Lucaciu s-ar fi fost întâlnit la Budapesta,fiind cazat la hotel Saskor, cu peste 200 de studenți ai Societății „Petru Maior” (președinte, arădeanul Sabin Evuțianu). De fapt, mustrările lui Caragiale pentru Goga, care s-a dat drept student la Arhitectură, sunt cunoscute, cu toate că Goga a publicat volumul îndeobște mustind a patriotism, „Ne cheamă pământul” (1909) și a fost încarcerat. Unele dintre poeme ar fi fost citite la Berăria caragialiană „Gambrinus” (în timp ce Caragiale juca șah cu Coșbuc, ar fi exclamat: „măi, al dracului”), iar despre poezia „Oltul” (1904) aceasta a fost scrisă înainte ca poetul să fi văzut râul.
Un alt proiect literar i-a fost propus Dumitru Birăuțiu din Budapesta, care deținea o tipografie să editeze o revistă literară cu titlul „Momente libere”. Cu referire la afacerea cu berea a lui Caragiale și localurile deținute, acestea erau de fapt Cafenele de Boemă bucureșteană, iar Caragiale tronând, sub șorț, se autopersifla: „Luca Ion Caragiale / Vinde bere cu măsură / Face și literatură / Însă nu face parale.” Cât despre unele personaje din „O noapte furtunoasă”, Jupân Dumitrache, un negustor chiristigiu, Dumitrache N., n.1825, vis-a-vis de Biserica Sf. Spiridon, casa acestuia există (cf. Gazeta Literară, 1957). O stradă din Arad îi poartă numele lui Caragiale.
Apoi, nici Goga nu rămâne indiferent la moartea lui Slavici și scrie în „Tribuna timpului”: „A murit un om. Ioan Slavici.” Și, relatările ar putea continua. Cei doi vor poposi la Arad nu numai la Șezătorile deja consacrate despre care am pomenit mai sus, ci și pentru a aplana conflictele politic-jurnalistice dintre grupările din jurul ziarelor Românul și Tribuna (cu. M. Berenyi). În anul 1912, când rămășițele lui Caragiale sunt aduse în țară de la Berlin, Goga scrie în „Luceafărul”: „A murit Caragiale.” Caragiale a fost denumit pe drept „Omul-Viață” (Paul Bujor) datorită personagiilor pe care le-a creat.
O scurtă concluzie la acest eseu: fără a avea pretenția a fi exhaustiv, am considerat a scoate la lumină unele legături ale marilor iluștri cu Aradul, indiferent de epici ori epoci. Iar Prieteniile literare au iz și patos de epocă.
Florica R. Cândea / UZPR Arad
Sursa: Analele Aradului, anul II, 2016, pag.515/525 Florica R.Cândea.
Imagologie: Arhiva: Florica R.Cândea, Maria Berenyi