La început de Martie încerc un sentiment de împrimăvărare în suflet la gândul „mărțișorului” şi celebrării zilei femeilor şi mamelor noastre.
Dacă la români această zi de cinstire a femeilor este în martie, ca de altfel şi la alte naţii, în Bosnia – Herţegovina, Serbia, Muntenegru, Macedonia, Albania, Belarus, Rusia, Ucraina şi Vietnam, mi se pare o alegere minunată în rezonanţă cu renaşterea naturii şi întineririi noastre spirituale.
Dintre toate lunile anului, cea a Buneivestiri este prin excelenţă dedicată miracolului vieţii, deci vine în concordanţă cu ideea de sărbătorire a celor dătătoare de viaţă.
Cum dorul îmi răvăşeşte şi mai mult inima la gândul că sunt departe de MAMA mea dragă, am vrut să înaintez acest mesaj „Observatorului” ca talisman de vreme bună spre porţile unui nou anotimp şi spre cinstirea tuturor mamelor care îşi au „puii” departe… de cuib.
Nu ştiu ce dar s-ar potrivi mai bine mamelor noastre aflate la mile distanţă, dar am considerat că adunând cu grijă câteva gânduri, împletindu-le cu migală cu fire de ghiocei proaspeţi din pădurile Carpatine, am putea adăuga un zâmbet, o rază de soare şi surplus de lumină la tâmplele dragelor noastre.
Am deschis din nou un juvaier de carte „de buzunar” ,care m-a încântat prin reproduceri picturale minunate dedicate mamelor, citate şi versuri,în ediţie elegantă, strălucitoare în limba engleză: „Tribut mamelor”, publicată în 1992 în editura „Andrews and McMeel”/„Cartea în dar”.
Bucuria unei lecturi de acest gen mi s-a amplificat la gândul că o voi putea împărtăşi cu dvs. şi în felul acesta ideea de primăvară ar înmuguri în crengile de măr şi cireş, în pădurile virtuale din inimi.
M-a încântat dintotdeauna gratitudinea exprimată în cuvinte ca prinos de recunoștință mamei în timpuri străvechi şi în toate colţurile lumii.
Să ne-o recreem în gând cu fiecare rază de soare de martie… şi să ne îmbrăţişăm în gând sau în amintire fiinţele cele mai dragi din viaţă.
Să ne învăţăm copiii şi nepoţii să poarte aprinsă această flacără a preţuirii şi respectului faţă de mame şi bunici ca tradiţie universală, care merită să fie păstrată indiferent de ţară şi epoca în care trăim.
Citatele şi versurile din cărticică vorbesc prin ele însele, şi-au păstrat prospeţimea în timp, de aceea le las să îşi reverse prinosul de soare:
Mama este numele lui Dumnezeu pe buzele şi inimile copiilor. (W.M.Thackeray)
Inima unei mame este un abis adânc unde întotdeauna vei afla iertare (Honore de Balzac)
Mama mea a fost sursă de la care am preluat toate principiile călăuzitoare din viaţa mea. (John Wesley)
Cele mai puternice legături sunt acelea cu fiinţele care ne-au dat viaţă… ( Anthony Brandt)
Cărticica ne deschide inimile spre un izvor de cuvinte şi gânduri ce picură încet în conştiinţă, readucând fragmente din anii de demult, acel univers feeric desprins parcă din eternele „Amintiri din copilărie”…
Popasul pe genunchii mamei, unduirile legănatului ne transpun în lumea minunilor cu decor de iarbă crudă, mijitul frunzelor în păduri, primele flori…
Te iubesc mamă, ţi-am împletit o coroniţă de rime ca să-ţi slăvesc numele, ca să-ţi ţin aprinsă flacăra iubirii…( Christina Rosetti)
Interesant că tehnica literară de construcţie a versurilor mi s-a părut aceea a lui Thomas Fessenden. Într-un poem simplu, construit printr-o frază, arborescența într-un echilibru perfect de negaţii şi afirmaţii ne evidențiază misiunea mamei: Tu nu ai sculptat marmură, nu ai construit catedrale de-a lungul secolelor, dar ai modelat sufletul omului…
Versuri cu efect de mărturisiri de dragoste la un fel de prezent etern al rememorărilor conţin o aglomeraţie de verbe pentru a crea o aureolă de sfânt fiinţei celei mai dragi din viaţă:
Mama mea a fost blândă ca orice sfânt şi aproape canonizată prin tot ce a ştiut, atât de graţioase au fost tactul şi tandreţea ei. (Alfred Lord Tennyson)
Imaginea mamei ne coboară în inimi din zilele liniştitoare de iarnă cu farmecul şi pacea sacră a naşterii Mântuitorului, aşa cum o surprinde Christina Rossetti: Mama mea binecuvântată moţăind pe scaun în ziua de Crăciun mi-a părut o întruchipare a dragostei.
De ziua femeilor şi mamelor noastre, să ne punem în gând şoapte de drag şi dor şi, prin căldura lor, să topim ultimele fire de zăpadă, să ne apropiem de liniştea divină ca să auzim îngerii şoptind unul altuia… cel mai frumos cuvânt de devotament – mama.
Laura Mason / Nova Scotia, Canada
(„Observatorul”)