◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro26.04.2024

„Observații” de iarnă…

Uneori mi-aș dori să văd oamenii puțin mai lucizi, mai realiști, mai atenți cu ceea ce se întâmplă în lumea în care trăiesc. Mi-aș dori să-i observ cum reacționează la derapajele din jur, sancționând minciuna, ipocrizia, viclenia și falsa smerenie.

Frumos ar fi să descoper că ființa aceasta, gânditoare prin natura ei, redevine mirată, așa cum era în copilăria petrecută în parcuri, în păduri sau pe malul unei apei, dornică să dea la o parte învelișul fad al celor văzute, pentru a cerceta, a cunoaște, ceea ce se află dincolo de materialul teluric al firii.

Dar cine se mai miră astăzi?

Din fericire, din când în când, ninge și zăpada se așterne peste toate, ca o liniștire ce cuprinde mintea răpusă de oboseala provocată de prea multe frământări.

Gerul intempestiv preschimbă fragilitatea fulgilor de nea care, din picături de mângâiere, devin așchii ce zgârie chipul înțepenit în neputința tăcerii.

Dintre nori se ițesc raze de soare și suferința se curmă subit, oferind privirii curioase nu imaginea unei dureri, ci aceea a unei lumini strălucitoare care preschimbă chipul lumii.

Este fascinant acest decor alcătuit cu multă îndemânare de natura care îndemnă la visare.

Chiar și așa, e bine să fii precaut în fața magiei promovate pe toate palierele societății. Lumea a început să iubească doar ceea ce susține confortul, buna dispoziție și plăcerile, având ca motto expresii precum: „mai binele e dușmanul binelui”. Iar când minciuna îmbracă vestimentația strălucitoare a binelui, totul devine perfect. Acel perfect demonic care atrage spre abisul durerilor și al deznădejdii.

Sub frumusețea imaculată dezvăluită într-o zi de iarnă, revelată ochiului pervertit, se ascund urme de gheață pe care nu e bine să calci, oricât de curios ai fi. Căderea va fi grea și dureroasă, poate chiar fatală, chiar dacă nu ai auzit-o mărturisită din gura nimănui.

Cei care au căzut nu mai au puterea să vorbească despre ele. Sau tac, temători. Suferința lor nu mai e crezută de nimeni.

Fiecare își este suficient sieși.

 

pr. Constantin Gherasim / UZPR filiala Bacău

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *