◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro28.04.2024

Deschiderea ferestrei

Este nevoie să fim bine informaţi prin mijloacele de comunicare ȋn masǎ, care să aducă la cunoştinţa opiniei publice știrile necesare. Este nevoie, după ‘89 încoace, de o politică şi de politicieni cu răspunsuri convingătoare pentru situaţia de astăzi în care se află România. Este nevoie de lideri ai partidelor politice care să reuşească şi să convingă alegătorii că au realizări, că sunt suficiente şi că merită să conducă ţara.
Este nevoie de mai mult şi de alt aer, un aer mai pur şi mai optimist pentru a ne putea trăi clipele şi orele cât mai frumos. Este nevoie ca să reţinem frumosul, cât de puţin ar fi, şi să-l ducem în sufletul nostru prin timpul care numai astfel va fi să ne facă şi pe noi mai buni şi mai drepţi şi prin exemplul nostru, pentru toţi cărora le spunem „bună ziua“ şi le zicem „mulţumesc“. Poate că tocmai acum înţeleg bunătatea din sufletul celui care ştie să şi-l păstreze curat şi luminat împotriva întunericului nopţii şi a arşiţei zilei.
De aceea cred că mâine va fi o altă zi, de aceea cred că mâine voi fi mai frumos, pentru că de mâine toată lumea va trebui să fie mai frumoasă, mai creatoare şi mai înţeleaptă. Pentru că de mâine va trebui să ţinem minte că ceea ce nu găsim în sufletele noastre nu vom găsi nicăieri altundeva şi, dacă lumea începe şi se termină cu fiecare dintre noi, atunci cu siguranţă va fi mai bună.

Eram prea confuz şi aveam sufletul rănit,
Acum ce sens mai are graba?
Vreau să merg călare la vânătoare,
Căci conduc calul, în mers grăbit.

Eram prea confuz şi mă împrieteneam cu timpul,
Eu nu păşesc până nu pășește căluţul meu,
El nechează mereu, se duce timpul ca şi carul,
Înaintează în galop din depărtare, sus văzduhul luminează.

Eram prea confuz şi azi simt rănile avute,
Să mă scol cu soarele în suflet și pe chip,
Numai așa cu o pornire, copleșită de dragoste,
Calul începe să tropăie și iapa-a râncheza.

Florenţ Mocanu/UZPR
senior editor şi redactor şef al ziarului regional „Gazeta Munteniei”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *