Vechi maeștri precum Leonardo da Vinci, Sandro Botticelli și Rembrandt van Rijn ar fi amestecat ulei și proteine precum gălbenușul de ou în picturile lor, a dezvăluit un nou studiu, publicat în revista Nature Communications.
Deși se știa că mulți artiști din epocile lor s-au bazat pe tempera de ou cu uscare rapidă pentru arta lor, s-a crezut în mare măsură că acești artiști s-au dedicat în primul rând uleiului, care nu folosește proteinele ca liant și care se întărește mult mai lent decât tempera. Noul studiu arată că artiștii ar fi legat în mod intenționat uleiul folosind gălbenușul de ou – ceva despre care se credea anterior că a fost accidental. „Există foarte puține surse scrise despre acest lucru și nu s-a făcut nicio lucrare științifică până acum pentru a investiga subiectul într-o asemenea profunzime. Rezultatele noastre arată că, chiar și cu o cantitate foarte mică de gălbenuș, se poate obține o schimbare uimitoare a proprietăților vopselei în ulei, demonstrând cum ar fi putut fi benefică pentru artiști”, explică autoarea studiului, Ophélie Ranquet, de la Institutul de Inginerie Mecanică a Proceselor și Mecanică de la Institutul de Tehnologie din Karlsruhe. Germania, citată de CNN.
Vechii egipteni au creat tempera, o combinație de gălbenuș de ou, pigmenți sub formă de pudră și apă, iar vechii romani făceau adesea fresce prin amestecuri de apă și pigmenți sub formă de pudră pe tencuiala udă. Vopseaua în ulei, care își are originile în Asia Centrală din secolul al VII-lea, nu a devenit populară în străinătate decât în perioadele medievale și renascentiste din Europa de Nord și, respectiv, Italia.
Cercetătorii au recreat procesul de fabricare a vopselei Old Masters folosind patru ingrediente: gălbenuș, apă distilată, ulei de in și pigmenți de alb de plumb și albastru ultramarin. Ei au descoperit că adăugarea gălbenușului a afectat procesul de îmbătrânire a vopselei, determinând oxidarea acesteia. Acest lucru poate afecta modul în care se comportă vopseaua. Echipa a descoperit, de asemenea, că utilizarea gălbenușului ar putea face pensulele groase și mai groase, folosindu-se o tehnică numită impasto. Acest lucru ar fi permis utilizarea unei cantități mai reduse de pigment, notează artnews.com.
Una dintre lucrările lui Leonardo, Madonna of the Carnation (1478), a fost observată pentru studiu. Potrivit cercetătorilor, ridurile de pe fețele Mariei și ale lui Isus ar fi putut fi evitate cu ajutorul gălbenușului. De asemenea, pânza lui Botticelli, Plângerea lui Hristos, care a fost inclusă în studiu, este realizată în principal cu tempera, dar echipa a descoperit că fundalul și iarba au fost pictate cu ulei care conținea proteine ca liant. (redacția UZPR)
Foto: Wikipedia