De când am ajuns la vârsta înțelepților munteni mi-am pus, mereu, întrebarea: Există un Dumnezeu? Sunt ortodox și acesta este pentru mine o divinitate pe care o numesc Tatăl nostru. Și… cu toate acestea îmi pun întrebarea dacă există vreo dovadă de netăgăduit a existenței lui Dumnezeu.
Cunosc că cercetările științifice au descoperit o Forță Universală pe care au denumit-o Energie Universală. Această energie străbate întreg spațiul infinit. Ea nu este monopolul unei singure persoane. Ea este totul în tot și aparține întregului univers, implicit tuturor oamenilor. Aceasta acționează asupra tuturor oamenilor, fie că ne dăm seamă sau nu. Eu și ceilalți pământeni nu ne dăm seama ce este această Forță. Ea este omniprezentă și o găsim în toate lucrurile și în toate ființele. Îmi dau seama că este principiul și substanța ce ne îngăduie să trăim, să ne mișcăm, să gândim, să avem propria noastră viață. Acest Principiu Divin, pe care îl denumesc așa, sălășluiește în interior în lucruri și ființe și impregnează totul, orice formă de viață și orice experiență. De aceea, am constatat că până și materia are memorie. Această Energie Divină este veșnică, fără moarte, fără început și pătrunde tot. Acum îmi dau seama că de aceea în Biserică se spune că sufletul dăinuie veșnic. Aceasta probează existența divinității interioare în fiecare formă.
Această Divinitate în exterior nu o găsim. Poate nu există. O găsim și o simțim prin folosință în noi prin Celula lui Dumnezeu, cum scriam în două eseuri, în primăvara anului 2021.
Iisus a zis: „Înainte chiar de a cere, eu vă răspund, și când vorbiți vă aud”. Mă gândesc că atunci când rostim cuvântul într-o ordine precisă și logic, ceea ce am exprimat ne aparține, ne revine imediat. Nu există nici timp și nici spațiu. Se știe cu precizie că perfecțiunea nu a putut fi creată, deoarece ea a existat dintotdeauna și există. Prin urmare, folosind vorbele și frazele potrivite, gândurile potrivite și acțiunile potrivite, orice cuvânt se supune acestei mari influențe vibratorii – la început gândul format în Celula lui Dumnezeu din creierul nostru și apoi cuvântul ce-l exprimă. În Biblie ne spune: „La început a fost Cuvântul și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul însuși era Dumnezeu”. Este exact ce scriam eu în eseurile de acum o jumătate de an. Cuvântul se formează în Celula lui Dumnezeu din creierul uman și însuși acesta era Dumnezeu. Adică Dumnezeu este în Celula Lui din creierul nostru. În această logică, trebuie să învățăm că tot ce este negative – gând, sentiment, cuvânt și faptă – le reține energia în ființa noastră. Cum rostim o vorbă negativă, noi risipim energia pură și perfectă a Celulei lui Dumnezeu. Aceasta fiind însuși Dumnezeu. El este în noi.
Iată cum înțelege Iisus această problemă: „Voi sunteți Dumnezeu și fii ai celui Prea Înalt”. Pornind de aici, înțeleg că Dumnezeu nu are forma unei ființe omenești. Dumnezeu este acea Putere Inteligentă Supremă ce străbate fiecare materie, formă și fiecare atom din univers. Atunci când vom înțelege această Putere Inteligentă Supremă, omul va ajunge să fie această Putere. Aceasta este Împărăția lui Dumnezeu, în care fiecare ne-am născut, iar când vom înțelege acest fenomen, omenirea va face parte din Împărăția lui Dumnezeu.
Al. Florin Țene/UZPR