IOAN VASIU: Vă rog să ne vorbiți puțin despre începutul activității dumneavoastră artistice.
CRISTINA TURCU PREDA: Paralel cu Școala Populară de Arte din Piteşti, la 14 ani, eram componentă a Ansamblului Plaiuri Argeșene, ansamblu ce aparținea atunci Casei de Cultură din Piteşti. La 18 ani, printr-un concurs, am devenit solistă profesionistă la Orchestra Vâlceanca din Râmnicu Vâlcea, iar după un an, am revenit acasă la Orchestra Doina Argeşului, a cărei solistă sunt și astăzi.
Pentru mine, cântecul popular nu este doar o profesie, ci o bucurie a spiritului, o stare deosebită, pe care încerc să o transmit cum știu eu mai bine. De fiecare dată urc pe scenă cu emoție puternică. Pentru mine, ca artist, emoția este acea trăire care mă ajută să transmit celor care mă ascultă starea mea, modul meu de a simți muzica.
I.V.: Care este zona folclorică reprezentată prin repertoriul dumneavoastră?
C.T. PREDA: Sunt născută pe plaiuri Argeșene, la Piteşti, într-o frumoasă zi de primăvară, și anume în data de 6 mai. Reprezint zona de sud a județului Argeș, de-acolo de unde vin părinții mei, din Comuna Lunca Corbului, aflată la interferența județului Argeș cu județul Olt.
I.V. : Fără îndoială că în decursul anilor ați participat la multe festivaluri și concursuri, obținând și diferite premii. Amintiți, vă rog, câteva.
C.T. PREDA: De-a lungul carierei artistice, au fost foarte multe premii prețioase, la Festivaluri și Concursuri. Un moment unic l-am trăit în anul 1977, când, printr-o selecție de voci a unei case de discuri cu care colaboram, am fost selectată să reprezint România la festivitatea de la Centrul Cultural European, ce se ținea atunci în Grecia, la Salonic, avându-l la conducerea muzicală pe inegalabilul Goran Bregovic, spectacolul numindu-se „Liniște în Balcani!”.
I.V.: Care sunt personalităţile care v-au îndrumat pașii pe drumul cântecului popular?
C.T. PREDA: În cariera mea artistică am avut șansa să întâlnesc profesioniști de valoare, care m-au ajutat și mi-au îndrumat pașii pe drumul cântecului popular – aici mă refer la realizatori radio-tv, cât și la dirijori și orchestre populare. Dintre realizatori îi amintesc pe Florentina Satmari, Teodora Popescu, Mărioara Murărescu, Gheorghe Palcu, Eugenia Florea etc.
I.V.: Cu ce mari orchestre și mari dirijori ați colaborat de-a lungul anilor?
C.T. PREDA: Am colaborat cu toate orchestrele importante din țară. Trecând Prutul, la Chișinău, am colaborat cu Orchestra Fraților Advahov și Lăutarii lui Nicolae Botgros.
I.V. Ce a însemnat prelungita pandemie pentru dumneavoastră, ca artist?
C.T. PREDA: Am suferit mult în perioada de pandemie, ca de altfel și alți colegi artiști, rămânând fără evenimente, spectacole, la care trebuia să cânt, pentru că restricțiile nu permiteau acest lucru. Cea mai importantă fiind sănătatea, mă rugam la bunul Dumnezeu ca eu și familia mea să fim sănătoși, văzând și auzind câte nenorociri făcea acel virus și câți colegi de breaslă și-au pierdut viața. Sper ca bunul Dumnezeu să ne apere și de alte nenorociri, să ne putem relua viețile de odinioară. Doi ani de zile au fost de ajuns.
I.V.: Ce proiect aveți pentru viitor?
C.T. PREDA: Vreau să cânt, să aduc publicului spectator cântece frumoase. Proiectul meu de suflet pentru viitor este realizarea unui nou album discografic, alături de Orchestra Fraților Advahov, de la Chișinău.
I.V.: Ce doriți să transmiteți în finalul acestui interviu?
C.T. PREDA: Dacă ar trebui să mulțumesc cuiva pentru ceea ce sunt astăzi, aș mulțumi mamei mele, pentru că mi-a dat viață, bunului Dumnezeu, pentru că mi-a dat har să cânt și, nu în ultimul rând, publicului spectator, care a învestit în mine dragoste, încredere și speranță. Vă mulțumesc din inimă, dragii mei!
Interviu consemnat de Ioan Vasiu / UZPR