Așa cum ne-a obișnuit la fiecare nouă apariție, Cleopatra Luca ne introduce în lumea poveștilor domniei sale, prin talentul și arta cu care-și descrie personajele și locurile prin care suntem purtați, lecturându-i scrierile. „În toate volumele domniei sale se remarcă o putere de descriere vizuală deosebită. Romanele sale nu sunt simple expuneri, ci se transformă în scene vizuale. Cititorul parcurge în imaginație, alături de eroii cărților, locurile prin care sunt purtați, vede ce văd ei, se lasă plimbat prin camere, prin natură, prin săli de expoziție sau cabinete medicale. Există o deosebită artă a scrisului pe care doamna Cleopatra Luca o deține cu desăvârșire”, declara scriitoarea și editoarea Geni Duță, într-una dintre cronicile sale.
De această dată, lecturând „Necunoscuta de sub scară”, am simțit că autoarea împletește povestea de viață a personajelor cu experiențe din propria viață, invitându-ne să pornim într-o călătorie împreună, pentru ca tot împreună să ajungem la final și să vedem încotro ne conduce destinul personajelor. Calea aleasă de autoare și personaje nu este întotdeauna ușoară, modelul lor nu este desărvârșit, însă eu am reușit să privesc viața Stelianei, personajul principal, ca într-o oglindă, să mă regăsesc în trăirile și situațiile de ei de viață și așa să reușesc să-mi înțeleg mai bine propriile alegeri.
Cartea este bogată în mesaje profunde, de încurajare, pentru orice femeie care are un destin tragic, dar care găsește calea de a găsi lumina, forța de a supraviețui, puterea de a înfrunta lumea și de a demonstra, mai devreme sau mai târziu, că are curajul de a „gândi diferit adeseori”, așa cum descoperă însăși autoarea. Este cartea fiecărei femei care și-a pus cel puțin o dată întrebarea: „Cine să mă apere?” sau care trăiește frământările femeii aruncate de „soartă printre hiene”.
În paginile acestei cărți o veți descoperi pe femeia Steliana, „necunoscuta de sub scară”, cu calități și defecte, călătorind în realitățile vieții, cu fericirile și tristețile ei, cu fricile și bucuriile trăite: „Da, era altceva! Părea mai ușoară, mai simplă decât simplitatea însăși. (…) Singură. Așa fusese totdeauna”.
Așa cum Jean Des Cars spunea în cartea sa „Sissi. Împărăteasa Austriei” că „Mi s-a părut că a venit momentul să prezint portretul unei femei de neuitat”, așa scriitoarea Cleopatra Luca ne lasă să descoperim portretul femeii Steliana – „coloană” în traducere – hotărâtă și încăpățânată, care descoperă secretele vieții și începe astfel să dărâme toate barierele sociale care îi împiedică împlinirea dorințelor. O poveste despre maturizare, redescoperirea sinelui real, lupta de a deveni ea însăși, despre emoție și puterea mărturisirii.
Decorul ales, America de Nord, nu este întâmplător, iar tema nu îi este nici ea străină autoarei. Deloc întâmplător nu pare nici numele personajului masculin, Miguel Caro. Pare că autoarea a fost inspirată de povestea lui Miguel Ángel Caro Quintero, un baron mexican de droguri condamnat și fost lider al cartelului Sonora, un personaj care a ținut în atenție paginile presei în anul 2022 și care, la fel ca personajul romanului, iubea obsesiv o femeie.
Când am terminat de lecturat acest roman, am fost tentată de a-l reciti începând cu sfârșitul, cu pagina 149 și imediat după, analiza mea s-a concentrat pe ultimile pagini, unde am descoperit o carte despre speranță, iubire și relațiile dintre părinți și copii, intenția autoarei nefiind aceea de a pune în prim-plan suferințele îndurate de personaj și de familia ei ci de a filosofa pe „tema urii și a iubirii”. Așa cum descoperim la Dr. Shefali în „Cartea femeilor care merită mai mult”, la fel Cleopatra Luca aduce în prim-plan valoarea educației și șansa de a vedea viața cu alți ochi prin învățare. „Nu totul este posibil în viață, dar să încercăm să nu derapăm, să nu credem în partea urâtă a acesteia, ci în cea frumoasă, în înțelepciune”, cum afirmă Violette Zigfried, un alt personaj-femeie al romanului.
Deși autoarea ne spune că „nu neapărat în cărți vom găsi în totalitate adevărul, ci în îmbunătățirea propriei cunoașteri, privind prin noi înșine”, cred că romanul „Necunoscuta de sub scară” este un fragment din istoria femeii moderne, încercate, care trebuie să își găsească locul în biblioteca oricărei cititoare și care poate fi o piatră de temelie pentru oricine își propune să înțeleagă femeia, printr-o sumă de trăiri și experiențe personale care întregesc și mai mult perspectiva asupra acestei forțe ascunse în cuvintele cărții.
Cartea Cleopatrei Luca confirmă zicala care spune că „femeile susțin jumătate din cer”. Fiecare lecție din „Necunoscuta de sub scară” te face să aduni curaj, forță și puterea de a sta dreaptă în fața tuturor. Fiecare durere adunată de personaje de-a lungul povestirii te face să știi care îți este leac și vindecare și ce trebuie să îndepărtezi.
Maria Petrescu / UZPR