Mai întâi de toate, aș consemna din sumarul numărului din martie a „Ateneului” cronica făcută de Adrian Jicu volumului „Voci la distanță”, semnat de Gabriela Adameșteanu. O nouă carte interesată deopotrivă de istoria care reușește mai mult sau mai puțin să niveleze conștiințe, cât și despre istoriile, frământările privite „de aproape”. Adrian Jicu: „Articulat din fragmente relevante pentru înțelegerea unor destine exemplare prin chiar felul cum au supraviețuit comunismului crunt din anii ’80 sau cum s-au adaptat noilor realități postdecembriste, Voci la distanță nu este o cronică de familie, ci o cronică de familii. Un roman de o măreție liniștită, care reușește să recompună, din frânturi, imaginea coerentă a unei epoci întunecate”. Mircea Moț propune în „Zidarii, varul și cenușa” o re-lectură comparată a unor variante ale „Monastirii Argeșului”, studiul fiind prilejuit, printre altele, de apariția în 1975 la Editura „Dacia” a volumului „Balade populare maghiare”. De avut în vedere, în special în mediul liceal, acolo unde literatura populară are pe mai departe un statut nu tocmai fericit. Pagina realizată de Ioan Dănilă are aceleași energii cu totul speciale, aruncate cu mult temei în aria comentariilor destinate statutului învățământului românesc. Dincolo de Teleșcoala Ateneu și alte „conexiuni culturale” deosebit de utile, universitarul Ioan Dănilă se oprește asupra unei figuri aproape legendare pentru școala băcăuană, aceea a învățătorului Gheorghe Crihan, cel care de curând a publicat o autobiografie intitulată „Hei, viață…”. Trebuie să recunosc că îmi plac cronicile de film ale Violetei Savu – mă conving de fiecare dată să amân micile „îndatoriri” pentru a mai vedea o peliculă – evident, nu regret! Pe aceeași Violeta Savu o întâlnim și la poesis, decupez: „Mi-am acoperit ochii cu mâinile, mai tristă, mai rănită / decât îngerul lui Hugo Simberg. În dreapta oglinzii, / mi-a atras atenția un coșuleț cu ghiocei, / le-am observat paloarea / și m-am dus după un pahar cu apă. Când am intrat din nou în cameră, / din ușă, m-am uitat spre oglindă / și nu m-am recunoscut. Umbra senioară dispăruse, iar pe frunte îmi crescuse / o aură chihlimbarie. Ebluisare mistificatoare”. Poezie de o mare sensibilitate, cu elemente „de noutate” pentru cei care îi cunosc poezia.
Am spus-o mai demult, una dintre rubricile pe care le aștept este cea a „conexiunilor” lui Ștefan Radu, una dintre din-ce-în-ce mai puținele voci preocupate de dispariția moralei, a tradițiilor etc. La proză o întâlnim pe Rodica Bretin („Zorii pustiei”), în timp ce Lucian Strochi vine cu o nouă „lectură” dedicată seriei de Ferestre ale artistului Aurel Stanciu. Carmen Mihalache rămâne să ne vorbească „Despre întoarcerea care dă sens plecării”, o cronică la „Occident Express” (Matei Vișniec, Teatrul Municipal Suceava). Nu avem voie să trecem mai departe fără a semnala „atelierul de lectură experimentală” propus de Daniel Ștefan Pocovnicu – „Supradoza de kitsch”. Dan Perșa face radiografia unui volum cu totul… aparte, mă refer la „Zuliari și mangafale – viața fascinantă a personajelor” (autor, Horia Gârbea). Ion Fercu continuă „șoaptele nuanțelor”, oprindu-se asupra „Prejudecăților: infern și provocare eternă”. „Meridianele” ne propun încă o întâlnire cu „Bucuriile și suferințele tânărului Yuguo”, aduse pentru încă o dată în lumina reflectoarelor, de data aceasta de Nicoleta Popa Blanariu.
Marius Manta
UZPR Bacău