Punți de comunicare și înțelegere
Când părăsești Țara, îi porți în suflet icoana, iar Ea rămâne inevitabil o sursă de dor. Rămâne o sursă de inspirație, o porți cu tine, te bucură și te doare, și în mod curios, deși e purtată în tine, continui să îi simți lipsa oriunde ai fi. Cel plecat de-acasă scrie să-și aline tristețile, singurătățile, să-și apropie depărtările, scrie de dor. El poartă mentalul de acasă, care, la confluența cu lumea în care migrează, crează cros-polinări, uneori nemaiauzite până la el. De exemplu, întâlnirea improbabilă dintre sculptura de la Hobița…