Să fim atenți la mărturiile trecutului!
Omul are o înclinare obişnuită spre a asculta la povestiri, are totuşi tot acea înclinare și percepe o dorinţă de a istorisi sau spune câte noutăți a auzit, câte știe și câte a creat singur. Omul este dispus a crede toate istorisirile ce dau simțire, hrană şi limbă necuvântătoarelor, plantelor și mineralelor. Căci, mărturiile trecutului comun, cronicile, se păstrau, nu în familiile nobililor mici, ci, în cea mai mare parte, în familiile marilor nobili, care erau mândri de aceste cronici. În ele se cuprindea istoria înaintaşilor. Deoarece cu mentori adevăraţi pentru sufletul omenesc se pot ridica sus sufletele oamenilor. Astfel, la o situație nobiliară se pot găsi păstrarea pioasă și iubirea adâncă a acestor cronici! Bogăţia sufletească a unui popor se construiește în…