Lumea presei e mai pustie
S-a rupt ceva în mine. Eram legați prin același nume de botez, care parcă ne-acoperea pe-amândoi. Coincidența numelor a fost doar un decor. Poate și o predestinare. Eram un fel de siamezi în gândire, în sistemul de valori și atitudinea publică, dar atât de diferiți în instrumentele pe care le aveam fiecare. Octavian Andronic era inegalabil! De o creativitate infinită, cu un simț al observației fenomenal, zi de zi transforma te miri ce fapt de viață într-un eseu grafic. Penița abia dacă-i ținea ritmul gândului, vedea mereu ielele jucând și…