În anul 1995 a apărut primul număr al acestui ziar, rămas în timp cel mai longeviv în media botoșăneană. Rezistența este datorată unui nucleu editorial care mai păstrează și azi 4-5 oameni. În anul 1995 directorul George Lazăr avea 32 de ani, redactorul șef Cătălin Moraru 29, directorul de marketing Carmen Leonte-Lazăr avea 24 ani iar tehnoredactorul de excepție Corneliu Rusu numai 22. Astăzi îi vedem oameni maturi, trudind la fel pe aceeași baricadă, și aducând tenace informația cotidiană pentru zeci de mii de cititori fideli botoșăneni. Spre lauda lor, acești oameni au făcut chiar mai mult, prin fixarea în timp a unor repere botoșănene: de la editarea unei enciclopedii cu ”Personalitățile botoșănene contemporane” până la publicarea unor cronologii de evenimente locale petrecute în ultimii 25 de ani. Este fabulos că putem păstra în timp reperele memorabile ale existenței noastre și datorăm acest privilegiu Monitorului de Botoșani, de departe primul martor local al evenimentelor perioadei postdecembriste.
Desigur am și motive personale să fiu atașat de acest ziar. Aici am ținut rubrica săptămânală ”Tableta primarului” în anii 2002-2003, când ziarul atingea un tiraj zilnic de 10.000 de exemplare, și tot aici am publicat de-a lungul timpului editoriale legate de evenimente din administraţie, cultură şi politică locală.
La începutul acestui an, în cadrul unei ceremonii organizate la Botoșani, președintele Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, Doru Dinu Glăvan, a înmânat directorului George Lazăr distincția ”Credință și Loialitate”, un omagiu la împlinirea a 25 de ani de apariție neîntreruptă a cotidianului Monitorul de Botoșani. La mulți ani!
Florin Simion Egner
Text publicat în M.B. nr. 117 (7433) din 24 iunie 2020.