◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro30.04.2024

Mari personalități ale Banatului – NICOLAE STOICA DE HAŢEG

Supranumit „Cronicarul Banatului”, Nicolae Stoica de Hațeg s-a născut la 24 februarie 1751, în Mehadia (judeţul Caraş-Severin), fiind fiul Varvarei şi al lui Athanasie Stoica, preot din Haţeg, care – datorită persecuţiilor episcopului unit Petru Pavel Aron – s-a retras în anul 1749 în Banat, unde „unirea” nu pătrunsese decât pe alocuri. La vârsta de şase ani şi-a început şcoala în localitatea natală, aici „sloveneşte învaţă, că de rumânie încă nimica pre aicea nu se ştia” notează el, la vârsta senectuţii (Nicolae Stoica de Haţeg, Cronica Banatului, ediţia I, Editura Academiei RSR, Bucureşti, 1969, p. 190). Învăţătura în limba română – scris şi citit – îi va fi dat-o tatăl său (Damaschin Mioc, Introducere la Nicolae Stoica de HaţegCronica Banatului¸ ediţia a II-a, Editura Facla, Timişoara, 1981, p. 6; în continuare vom folosi ediţia aceasta). Dorind să-şi facă fiul preot, tatăl său l-a trimis, în anul 1763, să înveţe la şcoala sârbească din Timişoara, iar după patru ani a urmat şcoala germană din acest oraş. Tot aici, câteva luni, va învăţa limba latină la şcoala iezuită. Tatăl său, temându-se că, la şcoala aceasta, fiul său va fi convertit la catolicism, l-a retras de aici, la sfârşitul anului 1769 sau la începutul anului următor. La Timişoara şi-a însuşit limbile sârbă, germană şi, cât de cât, latina, învăţând, totodată, să scrie curent în alfabetele chirilic, latin şi gotic. În anul 1768, plecând de la Timişoara împreună cu protodiaconul Ioan Ionetie din Râmnic, a făcut o primă vizită la Karlowitz, reşedinţa mitropolitană a ortodocşilor din Banat. Tot în acelaşi an a asistat la vizita împăratului Iosif al II-lea în Timişoara, reţinând, în această împrejurare, discuţia acestuia cu reprezentanţi ai coloniştilor şvabi şi cu cei ai românilor din acest oraş. S-a întors acasă, la Mehadia, aici ajutându-şi părinţii la muncile din gospodărie. În viaţa lui intervine o situaţie specială, aceea de a-i servi, ca interpret, colonelului Papilla, sosit în sudul Banatului, pentru a săvârşi militarizarea graniţei.

>>>>>>> ARTICOL ÎNTREG

uzpcarasseverin

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *