Omenirea parcurge de câțiva ani un caleidoscop de crize (economică și financiară globală, sanitară, a modelului de dezvoltare de urmat, geo-strategică, în planul nivelului de trai al oamenilor și, nu în ultimul rând, energetică) cărora toate categoriile de interese societale trebuie să le răspundă cât mai adecvat. Atât cei care se poziționează la nivelul la care se elaborează și se urmărește punerea în aplicare a politicilor publice,reprezentanții mediului economic și social dar și cei ai mediului academic și științific, trebuie să identifice atât riscurile sistemice cât și oportunitățile care pot fi internalizate, să conceapă direcții de acțiune și să compuină setul de mecanisme și instrumente cu ajutorul cărora se poate acționa într-o nouă logică de tip cost-efficiency. Decidenții de la nivelul organelor comunitare ale Uniunii Europene precum și cei din țările membre ale acestei grupări integraționiste referențiale pentru tabloul economic global, trebuie să se pronunțe în legătură cu calea preferată pentru evoluția economică viitoare, una centrată pe coeziunea economică și socială sau una centrată pe competitivitate. Oricare dintre cele două alternative strategice, nu poate face abstracție de factorul energetic, unul provocativ, dependent de mai mulți factori și cu efecte de antrenare de foarte mare amplitudine asupra întregului tablou societal european și internațional. Capacitatea Uniunii Europene, confruntate cu cel mai incitant set de provocări de toate naturile dar și de diverse intensități, de a menține și potența nivelul de prosperitate la care aspiră generația actuală dar și cele viitoare necesită o retrospectivă profundă asupra naturii modelului de creștere economică și a schimbărilor necesare pentru asigurarea nivelului adecvat de sustenabilitate. În acest context de înalt dinamism, având un grad destul de mare de turbulență, cercetătorii din sfera economiei au sarcina de a face radiografii multi-nivel și multi-parametru asupra noilor realități din societatea actuală, de a identifica vulnerabilități și a prescire rețete adecvate și trebuie să recomande și dozajul medicamentos care să facă posibilă asigurarea plusuluid e sustenabilitate atât la nivel macroeconomic cât și mezo și microeconomic. Problematica legată de rolul vital al energiei în cadrul tuturor modelelor de dezvoltare nu este un a nouă pe agenda cercetării de specialitate. Ceea ce este inedit în prezent este legat de anvergura evoluțiilor, de congruența între procese și fenomene diferite și de setul de soluții noi care trebuiesc identificate și fundamentate argumentativ.
Asigurarea nivelului adecvat al rezlienței energetice se înscrie într-o nouă paradigmă a dezvoltării, cea a unei dezvoltări sustenabile, care presupune maximizarea eficienței economice, a responsabilității sociale și a rezilienței ecologice, devenind tot mai evident că, dacă provocarea energetică nu este gestionată la timp și corect, vom asista la acumularea a noi vulnerabilități micro și macroeconomice și la intensificarea riscurilor la adresa echilibrelor societale dinamice. Cercetătorii din mediul academic și științific fac dovada că au înțeles pe deplin că politica energetică a UE are în centrul său următoarele obiective strategice: securitatea surselor de furnizare; sustenabilitatea și eficiența energetică și bazarea pe logica noii competitivități. Pentru concretizarea acestor deziderate, în anul 2016 a fost lansată Strategia menită să contribuie la realizarea unei Uniuni reziliente în plan energetic care să fie în strânsă corelativitate cu politica ecologică comunitară. La nivelul colectivului de redacție al tot mai prestigioasei noastre reviste, s-a înțeles pe deplin cerința conform căreia, avansarea către această Uniune a energiei poate fi un proces de succes doar dacă demersurile macro sau microeconomice vor fi făcute la timp, vor avea la bază rezultatele cercetării de înaltă relevanță și vor pune în centrul lor valorile capitalului relațional, care face posibil un nivel mai mare de sinergie în planul eforturilor dar și al rezultatelor care se pot obține.
În contextul acutizării presiunilor atât geopolitice cât și geoeconomice, devine tot mai presant pentru toate categoriile de stakeholders să se înțeleagă măsura în care actualul model al dezvoltării revizuiește importanța factorului energetic, punând accentul pe reziliența și eficiența energetică. Uniunea Europeană și țările care o compun, trebuie să se poziționeze dinamic și eficient în raport cu toate aspectele conexe cu vectorul energetic. Cercetarea de specialitate trebuie să se pronunțe argumentat în legătură cu cele mai sensibile aspecte legate de peisajul energetic, în general, și de modelul energetic adecvat, în special. Una dintre provocări este cea legată de securitatea energetică, deziderat care a fost asociat în mod tradițional cu accesibilitatea la sursele de combustibili, în bună măsură fosili și în ultima vreme și cei regenerabili, și de energie electrică. Vectorul energetic actual nu mai poate fi analizat benefic dacă nu este plasat în logica interdisciplinară fiind intercorelat cu schimbările climatice, eficiența folosirii resurselor și decarbonizarea. Tot mai mulți cercetători, atât omâni cât și aparținând unor mai mature școli de gândire din străinătate, opinează și susțin temeinic argumentat analitic și metodologic că nu mai este suficient ca provocarea energetică să se rezume doar la securitatea susrselor de furnizare, devenind necesară abordarea științifică și a solidarității între actorii participanți la jocul pieței sau a încrederii în bunele intenții ale furnizorilor de energie. Fiind permanent un vector important al tuturor corelațiilor macro și mondoeconomice de bază, cel energetic se dovedește și în prezent un subiect principal pentru politicile publice dar și pentru dezbaterile științifice relevante. În contextul în care cercetarea de specialitate are datoria de a identifica și fundamenta cele mai bune soluții la setul complex de provocări, revista Amfiteatru Economic a dedicat acest număr al său pentru lucrările ale căror autori au dovedit că pot aduce contribuții validabile științific la îmbogățirea cunoștințelor disponibile și la o mai bună înțelegere a implicațiilor în plan macro și microeconomic ale schimbării care are loc în planul paradigmei energetice a Uniunii Europene. Termenii cheie avuți în vedcere de evaluatorii articolelor trimise spre publicare au fost: principale schimbări la nivelul paradigmei energetice globale; repoziționarea strategică a Uniunii Europene în raport cu schimbarea de paradigmă în plan energetic; rolul politicii energetice a Uniunii Europene în cadrul mix-ului de politici sectoriale comunitare; gestionarea principalelor evoluții în planul coeziunii economice, sociale și teritoriale; poziția diverselor grupuri de interese din UE cu privire la mix-ul energetic; tranziția digitală, ecologică și energetică la nivel Uniunii Europene; politica UE de promovare a unui comportament favorabil sustenabilității la nivelul firmelor și al consumatorilor individuali; analiza reverberațiilor sectoriale și microeconomice ale schimbării de paradigmă energetică.
În cadrul lucrării intitulate „Efectul factorilor economici, instituționali și culturali asupra implementării politicilor energetice ale Uniunii Europene”, autorii au realizat o cercetare cu privire la dozajul optimizabil al factorilor de care depinde eficiența la nivelul producției de energie verde. Specificitatea acestei cercetări constă și în faptul că în cadrul analizeui efectuate, autorii au luat prioritar în considerare sursele pentru care Uniunea Europeană cofinanțează investițiile în capacitățile de producție, din rațiuni de natură metodologică, omițând energia hidroelectrică. În plan analitic și metodologic, accentul este pus asupra determinanților economici, cu o specială referire la consumul intern de electricitate și la venitul național, pe cei instituționali, pentru surprinderea greutății specifice a acestora apelându-se la variabilele regăsibile în Indicatorii de Guvernanță la nivel mondial folosiți de Grupul Băncii Mondiale (Worldwide Governance Indicators), dar și pe cei culturali tratați dintr-o perspectivă consacrată, cea conexă cu indicii culturali naționali ai lui Hofstede. Din rațiuni legate de comparabilitatea datelor statistice dar și de disponibilitatea unor serii dinamice de date continue, analiza a vizat evoluțiile care au avut loc în țările membre ale UE în perioada 2007-2015, apelându-se la folosirea modelelor de tip panel cu efecte aleatoare și la clusterizarea ierarhică. Procedând la o foarte atent realizată surprindere a stadiului de cunoaștere la care s-a ajuns în domeniul de cercetare abordat din care au fost desprinse valoroase deschideri tematice conexe cu preocupările altor cerctători în ce privește natura și ancorele strategice ale politicilor publice adoptate și implementate în sectorul energetic, autorii și-au fundamnatat mai bine ipotezele analitice, au adaptat aparatajul metodologic folosit și au putut surprinde cele mai relevante particularități ale politicilor publice și ale acțiunilor concrete ale unor țări membre ale UE, structurând benefic studiile empirice în care se explică problematica schimbării de paradigmă la nivel energetic, de la energia bazată pe resurse fosile la cea regenerabilă. În această lucrare se pune accentul pe câteva tendințe principale desprinse din analizele statistice, se compară rezultatele obținute de autori cu cele ale unor studii mai mult sau mai puțin similare, și sunt desprinse mai multe concluzii pertinente, bazate pe cercetarea efectuată și solid fundamentate metodologic și argumentativ. Rezultatele empirice obținute de autorii articoluluii arată influența semnificativă a consumului intern de energie pe locuitor, eficacității în planul mecanismelor de guivernanță, respectării legislației, controlului corupției, distanței față de putere și a evitării incertitudinii. Clusterizarea ierarhică multidimensională indică existența a trei grupe comportamentale privind ansamblul acestor variabile, două din aceste grupe fiind destul de omogene din punct de vedere al distribuției geografice a țărilor pe continentul european.
O perspectivă dinamică și integratoare asupra mecanismelor specifice ale pieței resurselor energetice ne este oferită de autorii articolului intitulat „Schimbări în piața de nergie și a energiei verzi în timpul crizei COVID-19; o perspectivă globală”, în cadrul căruia este analizată influența unuia dintre evenimentele critice din deceniul actual, și anume pandemia de COVID-19, asupra mediului înconjurător și, în special, asupra sectorului energiei și electricității, un sector cheie pentru dezvoltarea economică sustenabilă. Pornind de la ipoteza că dezbaterea academică pe această temă rămâne în continuare deschisă, deoarece nu s-a ajuns deocamdată la concluzii definitive, autorii și-au propus să ofere o serie de argumente utile într-o astfel de dezbatere, poziționându-se proactiv față de ceea ce ar putea fi definit ca fiind provocarea critică pentru societatea umană în viitorul apropiat, și anume mediul natural și modul de abordare a schimbărilor climatice. Vectorul analitic principal este clarificarea și cuantificarea impactului COVID-19 asupra sectorului energetic și electric, inclusiv asupra energiei verzi (surse regenerabile, energie eoliană și solară) autorii oferind o perspectivă globală a acestui impact, luând în considerare un grup de 45 de țări (care acoperă mai mult de 90% din PIB-ul global). Trebuie apreciată contribuția științifică a autorilor care au efectuat atât o analiză a evoluției valorilor medii și a varianței pe țări pentru cei 14 indicatori și pentru cele 45 de țări din panel precum și o analiză contrafactuală care a avut în vedere semnificația statistică a diferențelor între seturile de date referitoare la pandemie și cele de dinainte de pandemie pentru care a fost folosit Testul ”t” cu două eșantioane (în pandemie și înainte de pandemie), asumând că eșantioanele au varianțe diferite. Dozându-și adecvat mix-ul de date statistice prelucreate și combinând inedit orizonturile temporale, autorii au obținut o serie de rezultate analitice care confirmă existența unui impact negativ robust din punct de vedere metodologic al pandemiei de COVID-19 asupra producției globale de energie și energie electrică, confirmarea doar parțială a impactului pozitiv asupra emisiilor globale de gaze cu efect de seră dar și a celui pozitiv asupra balanței comerciale mondiale cu energie și energie electrică. În ce privește celelalte ipoteze analitice avute în vedere, s-a confirmat un impact negativ (reducere) a consumului mondial de energie și energie electrică, și, în cele din urmă, și parțial a unui impact pozitiv (creștere) asupra producției și intensității globale de energie verde și de energie electrică.
Autorii articolului intitulat „Energia regenerabilă și decarbonizarea: implicații pentru politica energetică în Uniunea European”, au pornit de la ideea conform căreia vectorul energetic a fost unul dintre cei mai importanți în ecuația întregului proces de integrare economică europeană, încă de la momentul instituționalizării CECO și au procedat la examinarea contribuției surselor de energie electrică cu emisii scăzute de carbon și a celor pe bază de combustibili fosili la degradarea mediului în țările Uniunea Europeană (UE), modelată de dezvoltare economică și globalizare. Rezultatele obținute pot fi considerate ca relevante și sustenabile argumentativ ca urmare a radiografierii multi-variabilă a efectelor concomitente și individuale ale surselor alternative de electricitate asupra emisiilor de gaze cu efect de seră (GES). Punând în centrul planului metodologic utilizat estimatorii de tip MGM (Metoda Generalizată a Momentelor), autorii au putut testa empiric asumpția conform căreia toate sursele de energie cu emisii scăzute de carbon au un efect de atenuare a degradării mediului în UE, în contextul poluării persistente alimentate de energia electrică pe bază de combustibili fosili. Cercetarea efectuată atestă robust că: hidroenergia și energia eoliană apar drept cele mai eficiente surse de producere a energiei electrice în lupta împotriva schimbărilor climatice; nivelul de dezvoltare a țărilor, globalizarea și nivelul populației nu au un impact semnificativ asupra poluării în țările UE. Concluziile și recomandările cuprinse în această lucrare pot servi la mai temeinica fundamentare a politicilor energetice, sugerând că înlocuirea combustibililor fosili cu surse cu emisii scăzute de carbon, în special energie eoliană și hidroelectrică, este o cale benefică pentru realizarea decarbonizării, scăzând totodată dependența de petrol și gaze din țări terțe Uniunii Europene.
În articolul intitulat „Analiza impactului politicii energetice și de mediu ale Uniunii Europene asupra performanțelor economice ale firmelor. Studiu de caz în sectorul de transport” autorii pornesc de la analiza preocupărilor în ceea ce priveşte studiul impactului politicii energetice a Uniunii Europene asupra peisajului economic din ţările membre, punând accentul asupra unor aspecte cum ar fi: rolul energiei regenerabile asupra relaţiilor internaţionale; revoluţia energetică prin utilizarea de noi tehnologii cu grad ridicat de eficienţă energetică;evaluarea performanţelor dezvoltării economice în cadrul domeniului transportului din perspectiva durabilă; relaţia cauză-efect ce poate fi stabilită între creşterea economică şi consumul de energie durabilă; legătura dintre responsabilitatea corporativă şi rolul bioeconomiei în utilizarea inteligentă a surselor de energie regenerabilă. Poate fi apreciat modul în care, pe parcursul cercetării, autorii s-au focalizat către raţiunea şi obiectivele macroeconomice, într-un cadru normativ stipulat, importanța catalizării şi eficientizării activităţilor de la nivel microeconomic; radiografierea importanței unui comportament responsabil la nivel macro şi microeconomic care să urmărească relevarea dinamică a disfuncţionalităţilor şi a conflictelor, generate în interiorul fiecărei sfere, în relaţionarea lor precum şi în cadrul normativ implicat, în vederea stabilirii mecanismelor oportune şi eficiente echilibrului şi dezvoltării. Autorii excelează prin analiza convergenţei micro-macroeconomice din perspectiva legăturii dintre performanţa economică şi consumul de energie din punct de vedere al asigurării resurselor necesare şi al eficienţei utilizării acestora, subliniază necesitatea creșterii eficienţei energetice argumentează temeinic ideea conform căreia recurgerea într-o mai mare măsură la energia regenerabilă, deziderat al dezvoltării sustenabile, nu constituie un factor semnificativ de îmbunătăţire a performanţei economice a firmelor din sectorul transport. Contribuţiile demersului bidimensional realizat constau în medierea conflictului dintre obiectivele de profitabilitate economică şi constrângerile privind mediu, vizând atât palierul microeconomiei, prin analiza ratei brute din exploatare în corelaţie cu consumul energetic şi emisiile de CO2, cât şi pe cel al macroeconomiei, constituind un reper în fundamentarea politicilor în domeniu.
O perspectivă inedită asupra echilibrelor dinamice ale pieței energiei regăsne oferă autorii articolului intitulat „Factori motori pentru consumul de energie regenerabilă în țările Uniunii Europene. O abordare de tip panel”, care pornesc de la ipoteza conform căreia energia din surse regenerabile are au un rol esențial în contextul mai larg al protecției mediului și al luptei împotriva efectelor schimbărilor climatice. La aceasta a fost adăugată o altă ipoteză de lucru și anume cea conform căreia, la nivel european, necesitatea creșterii ponderii energiei generate din resurse regenerabile este solid și constant susținută din punct de vedere reglementar și instituțional luând forma unor documente strategice, cel mai important fiind Pactul Verde European, adoptat în anul 2019, în cadrul căruia se subliniază convingător rolul energiei generate din surse regenerabile în îndeplinirea unor obiective mai complexe, recunoscute la nivel internațional. Autorii, folosindu-se de o relevantă bază documentară și de un aparataj metodologic modern și sugestiv, au procedat la investigarea metodologică și argumentarea științifică a corelativităților dintre consumul de energie obținută din surse regenerabile pe sectoare și alți indicatori importanți din sectorul energetic, reprezentând productivitatea energetică, intensitatea, eficiența, dependența de import, alocațiile pentru cercetare și dezvoltare (C&D) și veniturile fiscale legate de energie, pentru perioada 2004-2020. Din perspectivă metodologică, autorii au folosit o abordare de tip panel pentru statele membre ale Uniunii Europene, oferind comparații expresive între stările de fapt din țările din Europa Centrală și de Est și cele din Europa de Vest. Trebuie apreciat modul în care ipotezele analitice de la care s-a plecat au fost testate empiric, rezultatele obținute confirmând condițiile diferite pentru cele două grupuri de țări, ceea ce le-a permis autorilor să facă recomandări pertinente cu privire la design-ul viitor ale unor politici energetice specifice.
În articolul intitulat „Repoziționarea strategică a consumatorilor din Uniunea Europeană în contextul schimbării paradigmei energetice. De la relația tradițională furnizor-utilizator, la apariția prosumatorilor”, autorii și-au propus să surprindă una dintre cele mai complexe schimbări de logică dominantă care are loc la nivelul tabloului societal regional și global. Se pornește de la ipoteza conform căreia, întregul peisaj economic dar și noneconomic contemporan are de făcut față unui caleidoscop complex de provocări, alimentat de un nivel mai mare ca oricând de turbulențe care se manifestă pe toate planurile. Radiografia stadiului de cunoaștere în acest domeniu, le-a permis autorilor să constate că, în noile circumstanțe, oportunitățile și amenințările se succed și se multiplică, interferează și necesită o abordare proactivă și plasată în logica sinergică. Unul dintre vectorii analitici principali ai acestui demers de cercetare vizează faptul că, în ultimii ani, asistăm la apariția unor evoluții care consacră un nou concept, situat la confluența dintre economie și ecologie, cel de reziliență. La nivelul Uniunii Europene, reziliența este atașabilă tuturor vectorilor strategici sau tactici, cele mai de interes zone de manifestare a nevoii de reziliență fiind cele legate de digitalizare și de sectorul energetic. Pornind de la ipoteza că cea mai mare parte a condițiilor geopolitice și geoeconomice se schimbă cu o viteză foarte mare, autorii acestui articol au reușit să pună accentul pe aspecte legate de redescoperirea avantajelor autonomiei energetice. Din punctul de vedere al metodologiei științifice folosite, autorii au procedat la agregarea curbelor de producție de energie fotovoltaică dispecerizată în anul 2021 la nivel național, construind și operând un model de producție și pentru prosumatori. În acest context, folosind funcția de producție Cobb-Douglas, s-a realizat o diagnoză a condițiilor în care consumatorul poate avea un rol versatil și să devină, la rândul său, producător de energie, contribuind mai palpabil la schimbările necesare în planul agendei climatice.
Pornind de la ipoteza conform căreia în ultimii ani a devenit tot mai necesară trecerea de la prevalența conceptului de creștere economică către acordarea rolului cuvenit celor de prosperitate, respectiv de bunăstare, autorii articolului „Sărăcia energetică: Perspectivă macroeconomică privind România, Bulgaria și Grupul de la Vișegrad în context european”, au procedat la diagnoza celor mai relevante modele de dezvoltare și l-au luat în considerare pe cel al sărăciei energetice de tip nucleu-periferie aplicabil pe cazul Uniunii Europene. Una dintre principalele ipoteza analitice a avut la bază ideea că vulnerabilitatea energetică a României, Bulgariei și a economiilor din Grupul de la Vișegrad, în ipostaza de țări „periferice”, este frecvent atribuită moștenirii economiei planificate centralizate și transformărilor economice post-comuniste către economia de piață. Autorii au realizat o solidă investigație metodologică la nivelul unui eventual tipar centru-periferie aplicabil României, Bulgariei și țărilor din V4 în acesta prin recursul la un model care integrează trei praguri ale sărăciei energetice, respectiv fizic, tehnologic și economic. În cadrul acestui articol se argumentează sustenabil manifestarea unor disparități între țările selectate pe fiecare aceste praguri și se sugerează existența a două clustere care pot fi descrise printr-un model de tip centru-periferie, cu sensuri diferite de cele statuate de teoria clasică a dezvoltării economice. Rezultatele analitice la care s-a ajuns sunt unele cu o ridicată utilitate metodologică atât prin deschiderea unor noi direcții de cercetare cât și prin oferirea de argumente de luat în seamă de către confecționerii de politici publice sau programe de dezvoltare.
În cadrul articolului intitulat „Tranziția energetică și dezvoltarea durabilă la nivelul Uniunii Europene” autorii pornesc de la ipoteza conform căreia printre prioritățile strategice ale grupării integraționiste europene se află indiscutabil gestionarea optimă a tranziției energetice. Vectorii analitici principali supuși radiografiei multiparametriale de către autori au fost reprezentați de reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră precum și de atenuarea dependenței grupării de combustibilii fosili importați. La nivel analitic și metodologic, în acest articol s-a urmărit să se argumenteze cât mai sustenabil că Uniunea Europeană, reprezintă un vârf de lance, în lupta împotriva schimbărilor climatice, cauzate de emisiile de gaze cu efect de seră. În plan metodologic, iese în evidență maniera în care a fost clarificată și cuantificată corelația dintre emisiile de gaze cu efect de seră și principalii factori care au impact direct asupra creșterii emisiilor de gaze cu efect de seră, cum ar fi PIB-ul per capita sau emisiile de gaze cu efect de seră per capita din perioada anterioară (t-1). În acest sens, trebuie apreciată acuratețea cu care a fost operaționalizat modelul de tip panel, în cadrul căruia s-a operat cu date statistice furnizate de EUROSTAT pentru cele 27 de state membre ale Uniunii Europene, pentru orizontul temporal 2005-2020. Prelucrarea datelor utilizând programul econometric Eviews 8 și calitatea argumentelor furnizate consolidează concluzia conform căreia există o corelație robustă din punct de vedere statistic între nivelul PIB-ului pe locuitor și cel al emisiilor de gaze cu efect de seră ceea ce face ca tranziția energetică să fie o necesitate tot mai stringentă.
O perspectivă pronunțat interdisciplinară asupra tabloului energetic românesc este oferită de către autorii articolului intitulat „Mix-ul de resurse, securitatea și sustenabilitatea complexului energetic românesc în context european”, aceștia plecând de la ipoteza că „liniștea conceptuală” a ultimelor decenii din existența economiei mondiale reprezintă o eroare de abordare strategică, ignorată fiind ciclicitatea obiectivă a cvasi-totalității fenomenelor și proceselor economice. Fiind rodul unor analize multi-nivel la adresa activităților energetice din România prin evidențierea variantelor de mix de resurse energetice, alternative de producere și modalități de consum a energiei, ideile cuprinse în acest articol au la bază asumția că gradul neuniform al deținerii de resurse energetice în țările membre ale UE poate fi considerat un avantaj comparativ pentru România. Pe parcursul acestei cercetări se face o radiografie a manierei în care noul model de dezvoltare este influențat de actuala criză energetică și se lansează conceptul de recesiune tranzițională, cu accent pe reducerea riscurilor asociate neasigurării cu resurse energetice în România și în UE până în anul 2030. Autorii pun accentul pe cele mai sustenabile tendințe la nivelul pieței acestor resurse vitale pentru dezvoltare, clarifică și argumentează aplicațiilemanageriale operaționale pentru evoluțiile predictibile dar și nepredictibile în domeniul energiei în România. Din punct de vedere metodologic, sunt puse bazele unui model de formalizare a stărilor de securitate, siguranță și a premiselor pentru independența energetică a României. Pe această bază este urmărită maximizarea ieșirilor din modelul stărilor de securitate și siguranță și sunt sistematizate premisele pentru independența energetică a României, respectiv minimizarea efectelor de mediu. În baza calculelor și evaluărilor din trei scenarii rezultă o variantă de mix de producție de electricitate/energie care răspunde obiectivelor urmărite. Adaugă valoare științifică acestei cercetări propunerea de schemă-bloc de abordarefiind lansată ideea de autonomie energetică deschisă, considerată adecvată cu comportamentul eco-economic, productiv-industrial al României.
În cadrul articolului intitulat „Hibridizarea modelului neurofuzzy și a modelului autoregresiv sezonier pentru prognoza prețului energiei electrice pe piața spot din Germania” autorii pornesc de la ipoteza că, mai ales pe parcursul perioadelor de turbulență economică, devine vital pentru state să anticipeze fluctuațiile de consum și variațiile de costuri, având în vedere impactul pe care energia electrică ca resursă îl are atât asupra gospodăriilor, cât și asupra mediului de afaceri. Autorii au pus în centrul demersului lor analitic și metodologic demonstrarea faptului că prognozarea prețului energiei electrice reprezintă un domeniu ce a căpătat tot mai multă relevanță în ultimii ani. Din lectura atentă a unei bogate literaturi de specialitate și bazându-se pe convingerea că, în pofida interesului sporit pentru algoritmii predictivi, provocările sunt dificil de surmontat, având în vedere atât accesul dificil la serii de date relevante, cât și lipsa unor instrumente de măsurare și analiză de înaltă precizie, autorii demonstrează că în domeniul prognozei prețului energiei electrice s-a reușit rafinarea unor modele a căror viabilitate a fost probată în timp. În cadrul acestei cercetări s-a operat cu un nou model hibrid univariat, elaborat și testat pe serii de date din piața germană de energie electrică, bazat pe modelele Seasonal Auto-Regressive Integrated Moving Average (SARIMA) și, respectiv, NeuroFuzzy – Local Linear Wavelet Neural Network (LLWNN). Chiar dacă s-a înțeles restricția de natură metodologică conform căreia există încă o serie de provocări complexe care își pun amprenta asupra oricărei noi versiuni a modelului, autorii au demonstrat că algoritmul propus reduce semnificativ decalajul dintre predicții și prețurile reale. Concluzia la care au ajuns autorii este că îmbunătățirea acurateții rezultatelor obținute în procesul de previzionare dinamică a prețului energiei electrice pe piața spot reprezintă un atu important atât pentru furnizori, cât și pentru consumatori, în vederea calibrării profilactice a raporturilor cerere-ofertă, ceea ce face ca modelul să poată fi aplicat pentru cât mai variate segmente ale pieței energiei avâd o structură relativ stabilă.
O dimensiune în egală măsură sectorială dar și secvențial profesională a perspectivei asupra sectorului nergetic ne oferă autorii articolului intitulat „Implementarea măsurilor de îmbunătățire a eficienței energetice în România și rolul profesioniștilor contabili”, care au pornit de la ipoteza conform căreia, în contextul geopolitic tensionat, existent în prezent în Europa, în care organizațiile sunt din ce în ce mai expuse presiunilor economice generate de creșterea accelerată a prețurilor la energia electrică, abordarea din punct de vedere economic a eficienței energetice capătă noi valențe. Înțelegând că, multe dintre cercetările referitosrfe la dinamica și complexitatea pieței energetice au acordat o atenția marginală vectorului eficiență, autorii și-au propus să argumenteze convingător că eficiența energetică reprezintă unul dintre obiectivele principale ale politicii Uniunii Europene iar mediul organizațional se străduiește să implementeze diverse măsuri de îmbunătățire a eficienței energetice în vederea optimizării modelelor de afaceri. Obiectivele analitice și metodologice principale ale acestei cercetări au fost: evaluarea progresului privind implementarea măsurilor de îmbunătățire a eficienței energetice (MIEE) la nivelul unor organizații din România; evaluarea utilității măsurilor de îmbunătățire a eficienței energetice și a impactului acestor măsuri asupra organizațiilor. Din punctul de vedere al metodologieid e cercetare, s-a optat pentru dimensiunea exploratorie pe bază de chestionare la care au răspuns 445 de profesioniști contabili din România. Prelucrarea științifică a informațiilor culese cu ajutorul acestei metode de inestigare a permis identificarea faptului că frecvent adoptată măsură de îmbunătățire a eficienței energetice de către organizațiile din România este achiziția de active cu consum energetic mai redus. În cadrul articolului de aduc argumente solide în favoarea unui indicator compozit care să poată fi extins din domeniul comerțului cu bunuri și cu servicii (cu excepția sectorului arhitecturii, consultanței în construcții, ingineriei) către alte sectoare și categorii de entități organizaționale. Profesioniștii contabili intervievați consideră că cea mai utilă măsură de îmbunătățire a eficienței energetice care ar putea fi implementată de organizații este utilizarea de active care fac parte din cea mai înaltă clasă de eficiență energetică, autorii . identificând o gamă variată de măsuri de îmbunătățire a eficienței energetice ce pot fi luate de stat și implementate de organizații.
Dintr-o perspectivă și mai focalizată către dimensiunea microeconomică, autorii articolului intitulat „Modul în care firmele de familie influențează finanțarea strategiilor de protecție a mediului și a măsurilor de economisire a energiei”, au pornit de la ipoteza că în cadrul demersurilor de asigurare a eficienței energetice nu există actori societali neutri, toate categoriile de stakeholders trebuind să să se considere actori principali ai tabloului relașțional. Demersul analitic debutează cu o radiografiere a literaturii de specialitate pe baza căreia se consolidează asumpția că firmele de familie s-au consolidat, în ultimele decenii, ca un activ important la nivelul majorității economiilor țărilor membre ale Uniunii Europene. Pornind de la ipoteza că aceste firme prezintă trăsături specifice în ceea ce privește modul în care sunt dezvoltate procesele interne și că există în continuare o serie de diferențe în ce privește atitudinea lor față de responsabilitatea socială și față de politicile de mediu, în cercetarea efectuată autorii și-au focalizat demersurile analitice și metodologice către analiza în cadrul căreia se folosesc instrumentele economiei comportamentale. Originalitatea cercetării sporește ca urmare a deciziei autorilor de a se concentra asupra dimensiunii responsabilitate față de sănătatea mediului a peisajului corporativ. Un vector analitic important al cercetării este reprezentat de abordarea multi-factor a problematicii conexe cu economisirea energiei. Rezultatele empirice, bazate pe un eșantion de 1.771 de firme spaniole din industria prelucrătoare, evidențiază efectul pozitiv pe care caracterul familial îl are asupra strategiei proactive de mediu, le-au permis autorilor să își fundamentele următoarele concluzii: diferitele surse de finanțare pot modifica comportamentele actorilor firmă în moduri diferite; autofinanțarea slăbește efectul pozitiv al proprietății familiale asupra protecției mediului și a economisirii energiei, în timp ce îndatorarea nu reprezintă o barieră, iar sprijinul public consolidează relația pozitivă; studierea aspectelor de natură comportamentală, contribuie la o mai bună înțelegere a angajamentului firmelor de familie în ceea ce privește comportamentul responsabil și impactul diferitelor surse financiare, necesare promovării provocării energetice de la nivelul Uniunii Europene.
Raportându-și cercetarea la valențele și limitele binomului coeziune – competitivitate, căruia trebuie să îi acorde un interes și mai mare decidenții comunitari, autorii articolului intitulat „Decarbonizarea UE: Cum este afectată competitivitatea exporturilor de costurile UE cu energia electrică?” deplasează perspectiva analitică și metodologică către una dintre cele mai sensibile provocări ale momentului, cea de raportare a actorilor organizaționali la radiațiile noului model de competitivitate. Ipoteza analitică de la care se pornește este că Uniunea Europeană s-a consacrat, mai ales în ultimele decenii, drept cel mai fervent suporter al decarbonizării în epoca provocărilor legate de competitivitatea internațională. Această cercetare propune o investigare a relației dintre costurile energiei impuse de decarbonizare (cazul energiei electrice) și competitivitatea exporturilor din țările UE. În plan metodologic, autorii au apelat la operaționalizarea unui model analitic centrat pe o regresie de tip panel, în cadrul căreia s-au folosit ca vector metodologic costurile unitare ale energiei pentru electricitate și a fost analizată competitivitatea exporturilor prin valoarea adăugată internă în exportul brut din baza de date TiVA. Pe parcursul cercetării efectuate, autorii articolului au reușit să argumenteze convingător efectul negativ al creșterii costurilor unitare cu energia electrică asupra competitivității exporturilor, dar numai la nivelul întregii industrii. Un efect negativ și mai puternic al creșterii costurilor energiei a fost identificat în țările UE13 (noi state membre și țări industrializate). Cele mai importante rezultate originale se bazează pe date privind costurile unitare ale energiei la nivelul statelor membre ale UE, dovedesc efecte diferite ale decarbonizării asupra competitivității exporturilor în UE27 și investighează efectele selectate ale decarbonizării asupra industriilor intens consumatoare de energie. Concluziile și recomandările autorilor în legătură cu efectele potențial dăunătoare și diversificate ale angajamentelor de decarbonizare asupra competitivității exporturilor pot fi de un real folos pentru cei care concep și aplică politici publice sau programe sectoriale sau de firmă menite să contribuie la adaptarea la noile trend-uri în planul rezilienței ecologice la nivel european.
Punând într-o ecuație complexă, dinamică dar și sensibilă componentele sectoriale ale unui modeld e dezvoltare cu dimensiunile actorilor participanți la jocul economic actual, autorii articolului intitulat „Bariere în implicarea firmelor micro și mici în tranziția energetică a Uniunii Europene”, și-au început demersul analitic și metodologic de la ipoteza conform căreia una dintre cele mai mari provocări pentru companiile moderne este găsirea unui echilibru între atingerea obiectivelor de mediu și păstrarea nivelului dezirabil de competitivitate pe piață. Bazându-se pe o foarte atentă și cuprinzătoare analiză a literaturii de specialitate, autorii au dorit să testeze empiric asumpția conform căreia, evoluțiile care au loc la nivelul actualului mediu de afaceri, determină frecvente repoziționări în raport cu mediul extern și obligă companiile să depășească diverse provocări care contribuie la reducerea consumului de energie. Cercetarea efectuată a vizat oferirea de răspunsuri temeinic argumentate la mai multe întrebări, una dintre acestea fiind ce probleme pot fi identificate pentru cele mai mici entități de afaceri în implementarea standardelor de mediu impuse de legislație? Pentru a răspunde cât mai convingător la aceste dileme analitice și metodologice, autorii și-au structurat lucrarea conform următorilor vectori analitici: identificarea și clarificarea principalelor probleme legate de transformarea energetică în țările membre ale UE; surprinderea specificităților conexe cu sectorul european al IMM-urilor în condițiile provocărilor legate de economisirea energiei; radiografierea multinivel și multiparametru a tabloului economic particulat din Polonia, cu accent pe importanța sectorului IMM-urilor. Cercetarea, bazată pe un chestionar de anchetă structurat și standardizat, a fost realizată cu utilizarea tehnicii CATI în perioada aprilie-mai 2022 în rândul proprietarilor de întreprinderi micro și mici care își desfășoară activitatea în Polonia. Ca urmare a operaționalizării rezultatelor obținute și al prelucrării în baza unei metodologii științifice de tip fenomenologic, autorii au identificat, structurat și explicat principalelel bariere care limitează participarea companiilor chestionate la procesul de adecvare în raport cu noile cerințe derivate din atingerea nivelului preconizat al rezilienței energetice.
Cercetarea științifică, în general, dar și cea economică, în special, are datoria să anticipeze schimbările, să atragă atenția din vreme asupra amenințărilor care pot infliuența modelul de dezvoltare existent, de a ajuta la identifica noi oportunități și a furniza soluții de minimizare a riscurilor și de maximizare a efectelor benefice. Pentru cercetători nu există subiecte care și-au epuizat potențialul științific și nici tabuuri analitice sau metodologice care să împiedice manifestarea curajului în abordarea acestora și depășirea prejudecăților, fie acestea ambalate în cea mai scumpă poleială. revista Amfiteatru Economic s-a consacrat ca o publicație științifică de top care oferă paginile sale pentru toți cei care au ceva de spus, știu și pot să ofacă cu un nivel științific ridicat. În acest număr, s-a oferit posibilitatea ca analiștii, preocupați de reziliența energetică, de conexiunea energiei cu ecologia, cu competitivitatea dar și cu vectorii comportamentali, să facă radiografii solid fundamentate metodologic, să surprindă corelații și cauzalități, să transmită mesaje solid argumentate și să propună soluții. Internalizarea costurilor și maximizarea neneficiilor legate de adaptarea la rigorile cuprinse în Pactul verde european, anticiparea și contracararea efectelor negative legate de criza energetică și poziționarea proactivă în raport cu noul model de dezvoltare, sunt cerințe la care trebuie să reflecteze toți actorii societali, unele soluții regăsindu-se în articolele cuprinse în acest număr al revistei.
Prof. univ. dr. Dumitru Miron
consilier științific al revistei „Amfiteatru Economic”
(Revista „Amfiteatru Economic”, nr. 63/2023)