La Biblioteca Județeană A. D. Xenopol din Arad, Editura Eikon din București a prezentat câteva volume recent apărute, printre care unul aparține arădeanului IOAN BIRIȘ. Profesorul universitar este preocupat de cunoaștere și pasionat de analize speculative, implicând logica și rațiunea, așa cum stă bine celor înzestrați cu o cultură filosofică riguroasă.
Vom realiza o prezentare a volumului Testul Spengler – eseuri și portrete (Eicon, București, 2023, 313 pagini). Ioan Biriș se regăsește în fruntea filosofilor autentici pe care Aradul i-a dat, prin apariția câtorva volume, a căror problematică a cuprins domeniul cunoașterii naționale. Originar din Nadăș (Arad) – localitate natală căreia îi elaborează o monografie (2017), obține două doctorate în filosofie (1989, la București) și în sociologie (2000, la Cluj-Napoca), desfășoară profesura didactică la Universitatea Aurel Vlaicu din Arad și la Universitatea din Timișoara, conducător de doctorat, în temeiul unor studii în publicații naționale și internaționale și a unor volume dintre care amintim (selectiv): Totalitate, sistem, holon (1992, 2007, ediție completată), Sociologia civilizațiilor (2000), Conceptele științei (2010), Constantin Noica. Holomeria simbolică (2019), Lucian Blaga. Conceptele dogmatice (2020), Despre holismul filosofic (2020), Limbajul și crampele mintale (2021). Titlurile cărților (precum și ale studiilor) îl recomandă ca un autentic intelectual, preocupat de cunoașterea existentului, utilizând un limbaj specific și o elevată argumentare aflată numai la îndemâna celor pentru care filosofarea e un mod de viață. Amintim, ca o paranteză, de inițiativa sa și a profesoarei dr. Maria SINACI, de a elabora cartea Filosofia românească în spațiul arădean, un volum unicat despre personalitățile cu preocupările filosofice, de la Tichindeal (1804) până astăzi, prin scanarea – după o anumită machetă -, a elementelor de filosofie asumată și trăită de aproape 50 de intelectuali între care amintim pe Gheorghe Achiței, Dan Banciu, Gh. Ciuhandu, Il. Felea, V. Gheorghiță, F. Lucaci, M. Maci, C. Mare, D. Mărcuș. P. Pipoș, V. Popeangă, R. Roman, Gh. Schwartz, M. Sinaci, D. Șanta, M. Șimăndan etc.
Revenim la volumul recent Testul Spengler. Cuprinde eseuri și portrete, publicate în presa vremii de-a lungul a patru decenii (personal, volumul îmi întreține orgoliul că începe cu recenzia (titlul Geneza unui sistem filosofic) publicată într-un ziar local despre întâia mea carte cu titlul Lucian Blaga, Încercări filosofice, Editura Facla, Timișoara, 1977).
Îndoiala din Cuvântul autorului privind diluarea virtuților eseului (ca specie scriptică) pentru „filosofii serioși” ar avea nevoie de o remaniere, întrucât, în eseistică, până și filosofii regăsesc un mod de atractivitate pentru o lectură plăcută (a se vedea, de ex., stilul eseistic al lui Blaga, Cioran, Noica, Sartre, chiar Kirkegaard, Camus ș.a.) fără a afecta ceea ce se cheamă „a filosofa riguros”. Sunt de acord cu ce zice I. Biriș: „Căci filosoful ar trebui să se adreseze prin excelență rațiunii și logicii, nu sentimentelor; ar trebui să cultive claritatea și precizia logică, analiza conceptuală și teoretică, nu ambiguitățile și lipsa de certitudini” (p. 7). Eseistica nu este literatură, adică nu se adresează sentimentelor, ci operează cu un limbaj mai atractiv, iar „împănarea” acestuia cu elemente de figurație nu constituie un atentat la ”precizie și claritate”. Eseiștii „nu sunt obosiți de rațiune”. Ei recurg la un limbaj mai atractiv cu intenția de a umaniza discursul despre rațiune, fără a-i afecta rigorile și logica.
Cartea are două componente: Eseuri și Portrete. Eseurile apărute în ziare, reviste sau volume sunt „un fel de martori”, care, re-aduși la viață, sprijină reconfigurarea biografiei intelectuale, precum și frontierele culturale în jurul cărora se clădesc preocupările filosofice și ale reconstrucției unei gândiri speculative. Observăm pasiunea autorului pentru filosofia culturii, pentru teoria științei, logica limbajului, dar și pentru critică literară (a se vedea recenzia la romanul Sâmbăta albă a lui Florea Lucaci, precum și prezentarea romanului Jurnalul Amurgului iubirii, semnat de Aurel Codoban, autor cu viziune filosofică). Sunt „eseuri” despre Blaga, Platon, E. Bach, Piaget și Chomsky, Kant, Hegel, Cioran, Taylor etc. Alte articole prezintă opinii cutezătoare și clarificări ipotetice oarecum controversate în vremea aceea: Între Sisif și Prometeu, Paradoxele limbajului, Suntem moderni sau arhaici, Filosofia astăzi: despre crize, provocări, soluții, Ce este greșit în filosofia de astăzi? Etc. „Eseurile” au apărut în revista Orizont (Timișoara), Saeculum (Sibiu), Arca (Arad), altele fiind comunicări științifice de ținută universitară.
Remarcabile sunt PORTRETELE dedicate , ca semn de recunoștință, profesorilor de la filosofia din Cluj-Napoca, Iași, Craiova și București: Ion Aluaș, Alexandru Boboc, Ion Ceapraz, Teodor Dima, Călina Mare și Achim Mihu. Evocarea acestora este însoțită de fotografii (din păcate, de superficială calitate tipografică), precum și de o admirație păstrată ca o aură în amintiri și pe care îi consideră „un model pentru făurirea de noi modele în spiritualitatea românească” (p. 313). Cum să nu fii încântat să citești despre un profesor universitar de ieri (comparativ cu unii de astăzi) că „Ion Aluaș era foarte exigent și nemaipomenit de cult, că nu suportă superficialitatea și nici lenea când e vorba de învățătură” (p. 233). Descrie frumusețea filosofică și farmecul limbajului folosit de Aluaș la cursuri și seminarii,. Admirația studentului vede în profesor un maestru (”a fost mentorul meu” – I. B.), „un excelent weberian”. Îl „găseam în biroul său de la universitate, zilnic, de la ora șapte dimineața până seara târziu”, mărturisește autorul, prezentându-l ca model de pasiune și devotament pentru studenți. Evocarea lui Biriș poate fi o schemă pentru elaborarea unei monografii dedicată sociologului. Cu Al. Boboc s-a întâlnit ca student și apoi în timpul elaborării tezei de doctorat la Universitatea din București: „omul trăia pentru idei” … „și-a trăit viața ca idee, aflat mereu sub un cer platonic al marilor idei filosofice, acompaniat fiind uneori de armonia pitagoreică a muzicii sferelor!” (p. 265). Ion Ceapraz, întemeietorul filosofiei de la Craiova, era „mâncătorul de cărți”, un logician dăruit cu har pedagogic”. Despre acad. Teodor Dima de la Iași, discipol al logicianului Petre Botezatu, amintirile sunt dintre cele mai respectuoase. „Miezul tare” al filosofiei este logica analitică, spunea admirativ T. Dima.
Călina Mare, femeie frumoasă și încă tânără, venea la facultate cu bicicleta, dar, în ciuda ironiei despre „filosof în fustă”, este o distinsă Doamnă a filosofiei românești. Urmase un liceu din Arad, pentru că venise din Basarabia ocupată, așa că și-a dobândit simpatia și a afișat atașamentul pentru studenți arădeni, venind, mai apoi, adeseori în vizită familială la familia Biriș și familia Zăvoianu. Profesor la Universitatea Clujeană, sociologul Achim Mihu, îndrumător la a doua teză doctorală a autorului, a fost un mare admirator al lui Lucian Blaga. Profesorul Mihu s-a ocupat de sociologia literaturii și culturii, făcând investigații sociologice, pe care Ioan Biriș le sintetizează și le comentează cu o elevată considerație.
Capitolul Portrete constituie un fermecător omagiu adus profesorilor cu care I. Biriș și-a intersectat devenirea în drumul său spre câmpul filosofiei autentice, injectat cu exemple de logică și sociologie. Sunt specialiști reprezentativi care argumentează modul de participare a filosofiei naționale la dezvoltarea filosofiei europene. În același timp, modelul profesorului s-a extins asupra discipolilor.
De unde un asemenea titlu? „Testul Spengler” era „administrat” de Aluaș celor care se considerau intelectuali umaniști și consta în întrebarea: „L-ai citit pe Spengler?” (Oswald Spengler este autorul cărții Declinul Occidentului, o carte faimoasă, apărută în mii de exemplare, care a influențat cultura unor generații și a oferit o nouă percepție asupra filosofiei culturii.) Nu poți vorbi sau scrie, zicea Profesorul Aluaș, despre cultură, despre filosofie sau istorie dacă nu cunoști lucrarea lui Spengler! Acesta este Testul Spengler, cu care s-ar putea chestiona toți cei care vizează demnități în domeniul culturii.
Cartea lui Ioan Biriș e mărturie asupra lecturilor sale filosofice și mai ales asupra modului în care filosofia, ca știință legitimatoare pentru cunoaștere, a răzbit să-și păstreze identitatea și să-și impună autoritatea în fața agresiunii științelor comportamentale integratoare. Ioan Biriș este un filosof autentic care operează cu un limbaj de elevată ținută și generează idei încărcate cu speculație argumentativă tâlcuitoare. Volumul este un auxiliu esențial pentru o monografie, pe care Ioan Biriș o binemerită, fiind o personalitate a filosofiei naționale.
Anton ILICA / UZPR