Uneori, publicațiile care îmi trec prin lumina ochilor mi se adâncesc apoi, aproape concomitent, în cea a sufletului. Alunecă suav, asemenea unui curcubeu dinspre momentul primului semn de cucerire a seninului către întronarea acestuia peste împărăția oricăror nori. Și se așază în spațiul cucerit de senin cu o anume căldură. Despre aceasta îmi dau seama pe măsura scurgerii timpului, constatând că, de cele mai multe ori, ele și rămân acolo, în această lumină specială care este cea a sufletului. Se înrădăcinează așezându-se temelie la bucuriile așteptărilor dinspre ținutul frumosului. Între ele se situează, de ceva vreme, și „Bacăul eroic”, revistă a Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria”, Filiala Bacău.
Asemenea numerelor precedente, pe care am avut privilegiul să le parcurg în câteva ocazii, mă bucură și cel care poartă emblema sărbătorească a unui 25 întregitor prin creație publicistică, echilibru tematic și stilistic, devenind inspiratorul rândurilor de față. Rânduri care vor să vorbească despre o anume armonie, acel gen de așezare a stărilor de fapt în matricea drumului către împlinire. Despre acea armonizare a echipei care se regăsește întotdeauna în armonia reușitei. Într-o veritabilă alianță cu limba română, colectivul redacțional coordonat de Dănuț Voicu, director, și Cristinel-Dumitru Aioanei, redactor-șef, se află în continuă ofensivă cu autosuficiența și ignoranța. Îmbrăcând copilul pasiunii lor jurnalistice în haina respectului profund pentru valori, tradiții, trecut eroic, ei se înscriu exemplar în marea oștire a luptătorilor dintotdeauna pentru propășirea neamului. Sumarul informațiilor cu care ne înarmează, alese din bogăția celor cu care avem a ne mândri fără încetare, fac din BACĂUL EROIC un erou în bătălia prezentului pentru a ne construi un viitor sigur, demn în marea familie a popoarelor lumii.
În urma lecturării e lesne de înțeles că revista nu este doar o revistă altfel. Ea este mai ales un alt fel de a face publicistică patriotică și culturală. Incursiunile în trecutul din care ne veghează înaintașii, conexiunile cu prezentul, cultivarea nădejdii în viitor sunt tot atâtea îndemnuri la a ne iubi patria. Să încercăm a privi mai atent, întotdeauna, în adâncul nostru, par a ne încuraja paginile ei bine documentate și bogat ilustrate. Pentru a ne căuta și a ne desluși, astfel, cu venerație ziditoare, rădăcinile. Căci (și) de acolo ne poate veni salvarea, determinarea necesară, izbăvitoare chiar, de a dori să fim ce-am fost și mai mult decât atât!
Firiță Carp