Pe vârful dealurilor de la marginile orașului Rio de Janeiro sunt favelas, cartiere de periferie, fiecare cu propria identitate, cultură și demografie unică. Aceste comunități sunt, de asemenea, în mare măsură dezavantajate: conexiune neregulată la internet, lipsa de apă curată, crima organizată și violență sunt provocări zilnice cu care se confruntă rezidenții, dar rareori le văd acoperite de instituțiile de știri braziliene.
Pentru a satisface această nevoie, o nouă generație de jurnaliști brazilieni din favelas, quilombos și alte „comunități periferice” ale țării, chiar în afara orașelor mari – care nu primesc același nivel de sprijin, infrastructură sau securitate ca restul orașului – au lansat platforme pentru a centra experiențele și perspectivele rezidenților și pentru a milita pentru dreptate pentru comunitățile lor. „Obiectivul este să arăți în interior și nu în afară. Credem cu tărie că nu există nimeni mai bun să ne spună poveștile decât noi înșine.”, spune Raimundo José, reporter la TV Quilombo.
Este ceea ce se numește „jurnalism periferic” în Brazilia, a explicat Daiene Mendes, co-fondatorul Favela em Pauta: „Ideea este de a prezenta o alternativă la raportarea de sus în jos, condusă de elită, care poate alimenta părtinirile și stereotipurile. În schimb, scopul este de a relata de la oameni către oameni”.
Astăzi, Brazilia are peste 11.000 de favelas și 6.000 de comunități quilombo în toată țara, cu aproximativ 16 milioane de oameni, potrivit ijnet.org.
Relatare din interior
În 2002, relațiile dintre presa braziliană de masă și comunitățile periferice s-au prăbușit în urma uciderii tragice a jurnalistului brazilian Tim Lopes, în favela Vila Cruzeiro, din Rio. Poliția a restricționat sever accesul în favelă în urma incidentului. „Relația dintre acoperirea presei și favelă s-a schimbat. Acum, pentru ca jurnaliştii să intre într-o favelă, o fac în spatele zidului poliţiei. Asta schimbă fundamental modul în care se vede favela. Mass-media tradițională se uită la favelă din exterior, dar acoperirea vine acum din interiorul favelei”, afirmă Mendes.
Legătura cu spațiul oferă jurnaliștilor periferici o perspectivă pe care deseori le lipsește jurnaliştilor din mijloacele media tradiţionale. „Dacă intervievez pe cineva, îl văd ca pe mine însumi – la fel, egal – acest lucru îi duce identitatea dincolo de stereotipurile comunităților”, consideră Martins.
Importanța comunicatorilor în comunitățile periferice a devenit și mai evidentă în perioada de vârf a pandemiei de COVID-19. Chiar dacă președintele de atunci Jair Bolsonaro minimiza criza, jurnaliștii periferici comunicau gravitatea virusului și necesitatea vaccinurilor.
Pentru jurnaliștii periferici, acest tip de muncă nu este doar importantă, ci este existențială. „Ne salvăm istoria, identitatea. Când salvăm acest lucru, ne apărăm pe noi înșine și comunitățile noastre. Viața noastră este cea pe care o apărăm prin acest jurnalism”, afirmă Martins. (redacția UZPR)
Foto: Wikipedia