ARE ROST SĂ NU UIȚI
Cartea Molitur Memoria are un titlu care seamănă îndoială într-un cititor intrat în librărie. Aruncă privirea peste o copertă mohorâtă, preluată de pe freepik.com, având un cerc în care se lefăie ceva ca luna plină, dar palidă, înflorind în cinci petale. Sus, cu caractere Brusch Script, e imprimat numele Ligia Mateiu, iar titlul este scris în latinească: Molitur memoria, Cișmigiu Books, tipăritură a Editurii Universității din București: Apoi simplu: roman. 200 pagini, format A5 și o dedicație: „Tuturor celor plecați cu avionul, trenul, mașina sau pentru totdeauna din Arad”!
Cine este autorul care gândește, dar mai ales face ceea ce gândește, promovând un spirit liber, temeinic, ironic și cinic cu sine?
Vreți să știți din vreun CV sau preferați să citiți „romanul” autobiografic Molitur memoria ? Oare cine mai știe astăzi latina, pe care o mai vorbesc doar papii și cardinalii ? Molitur înseamnă „încordat” „provocator”, iar memoria e „memorie” în aproape toate vorbirile. Memoria încordată? sau Memoria provocată. Cuvântul se leagă într-o relație cu ”amintirile”, cele din ”copilărie” ale năstrușnicului Nică. Eram pregătit să pronunț Nilu în loc de Nică. Cine e Nilu? „EU SUNT NILU”, rostește Ligia Mateiu, alintată astfel de bunica. Mai spunea Creangă cel din Humulești, convorbind cu cititorii: „Iubite cetitoriu, multe prostii ăi fi citit, de când ești. Cetește, rogu-te, și ceste și, unde-i vedè că nu-ți vin la socoteală, iè pana în mână și dă și tu altceva mai bun la iveală, căci eu atâta m-am priceput și atâta am făcut”. Astfel, spre a nu cădea sub ispita uitării, Ligia își umple nopțile de nesomn cu ”punerea amintirilor în ordine”, în rânduiala scurgerii anilor. Iar tot ce am scris aici, mărturisește copilul din Arad, „este adevărat”, deși „orice realitate trecută devine ficțiune”. Eu chiar nu cred în adevărul scriitorilor și, de aceea, scot din gând o întrebare a Ligiei:
HOINĂRELILE GENOMULUI
Încercând să descifrez inițiativa Ligiei Monica de a se peltici cu rârâiala, m-am îndepărtat de Molitur memoria. Totuși, mai simplu, citim pe wiki: Ligia Monica Mateiu: „Om de știință în bioinformatică cu experiență, cu o istorie demonstrată de lucru în științele vieții. Formare solidă în bioinformatică și genetică medicală, dotată cu o experiență vastă în tratarea datelor genomice. Are o diplomă în medicină, a absolvit un doctorat în genetică statistică / genetică medicală în Canada și a oferit sprijin bioinformatic diverselor grupuri de cercetare din Canada și Belgia”. Un genom (îmbrăcat, sulemenit și îmbărbătat) a plecat din Sintea Mare, a ajuns în Arad, iar apoi traseele lui alergă prin Timișoara, Canada, America, Belgia, Italia, alpinând prin munți și înotând pe ape, fiind plimbat cu bicicleta ori alergat aiurea prin cine știe ce locuri înalte ori foarte reci. Cică genomul acesta ar fi venit de prin India, ceea ce a iritat-o pe bunica din Sintea Mare („ – Nilu, noi suntem țigani?”).
Ce face la Anvers, în Belgia? Genetică medicală, bioinformatică, profesorat universitar. Acum a ajuns să-și plimbe ”rârâiala” prin Europa și Canada după proiecte infogenetice și să mai poposească prin Arad spre a-și lansa vreo carte, a scrie în grai popular la foaia Lada cu spinare a lui Bace Toghiere, semnând cu MONA, străniepoata lu’ Măzăroi,aşezată în Beljia.
De unde-i vin asemenea aleanuri de vagabondaj intelectual ? Cartea Molitur memoria explică. S-a născut aproape de ”de steaua verde care umple burtica de omega a Mureșului”, mama fiind profesor de geografie. Genomic, tata nu contează. Locuiam într-un studio, „cu trei oameni pe cap care mă iubeau la maximum”: mama, bunica și bunicul. Nu era o răsfățată, deși Parcul copiilor i-a fost loc de joacă și năzbâtii. Copilul neastâmpărat „nu avea probleme existențiale”. Și-a început școala în 1981, pe când locuia în Grădiște. În vacanțe, mai ajungea pe la Bata, la o străbunică, descriind farmecul inocent al vieții de la țară, cu pomenirea râiei primite de la oile ciobanului. În oraș, năzdrăvăniile se țineau lanț, dar numai după terminarea lecțiilor. La școala, rar se întâmpla să primească vreun 9. Era conștiincioasă. Bunicii o alintau („au fost soarele și luna copilăriei mele”; „mă hrăneau cu doze serioase de iubire și mâncare”), iar mama făcea eforturi „să mă (mai) domesticească”. Îi place să citească, strângând „multă fericire din cărți”, astfel că „toate cărțile citite mi-au făcut mintea creață”. Mai provoacă vreo grozăvie, cum ar fi disecția de viu a unei broaște. La admiterea de la Liceul Sanitar a intrat printre primii candidați.
NĂVALA HORMONILOR … PENTRU STUDIU
Apoi, trupul fecioarei a resimțit „invazia hormonilor”, care-și cereau dreptul la identitate. Copilăria lasă locul adolescenței. Îi crescuse aripi, care-i întrețineau dorința de cunoaștere, de zbor peste ape și mări, peste vânturi și ploi, cu rucsacul în spate și mintea deschisă pentru curiozități. Interesant rămâne ce se întâmplă în continuare. „Toamna mă năpădiseră hormonii și, odată cu ei, muzica rock. Din mine țâșnea revolta”. Adolescenta își căuta identitatea, îndrăznea să-și taie cordonul ombilical, cum spun psihologii. A fugit o săptămână de acasă în Retezat, primind botezul muntelui. Se încheie liceul, iar diriginta „mi-a spus că sunt eleva viitorului”.
Va urma studenția la Medicina din Timișoara: „Eram scundă, subțirică, cu picioare modelate frumos de alergările nesfârșite din copilărie și, pe deasupra, știam să-mi folosesc cu înțelepciune ochii verzi-albaștri”. Alți colegi, cursuri, profesori, vacanțe, examene, studiu, pasiune pentru molecule și genetică, file de poveste cu Călin, fizicianul („primăvara iubirii a intrat în noi”), colaborări la reviste („ – Măi, fată, pe tine te duce mintea!”), școli de vară în străinătate, căsătoria (desigur cu fizicianul) și voiajul de nuntă în Italia, masteratul la Pavia în cercetarea genelor umane.
ȘTIINȚĂ ÎNALTĂ APROFUNDATĂ
Familia – eu în Italia, Călin în Canada, pentru doctorat („fiecare cu viața înghesuită în valize”. Amândoi „ne continuam drumul anevoios în lumea științelor”). Studiul geneticii insulei Sardinia. Markeri genetici. Statistici genetice. Genetici populaționale. Doctoratul în genetică medicală la Edmonton, Universitatea din Alberta. Și hoinăreala științifică continuă. Avea Ligia 26 ani. Salariu stabil. Îndeplinirea unor mici mofturi, dar cu clipele între dorul de Acasă și dorul de Călin. Excursii cu rucsacul de 60 de kg, cu Călin prin Munții Stâncoși și alte locuri exotice. Fermecată de competiții recreative, de aurorele boreale, de lacurile înghețate. Alaska. Cercul Polar. Conferințe științifice. Proiectul de doctorat: Modele de evoluție ale secvențelor nucleotidice folosite în filogenetică. Studii și alte conferințe științifice. Notorietate internațională. Studiază de zor la teza de doctorat în California. Era anul 2006. La o conferință din New York – un moment de glorie al carierei: „prezentasem o metodă nouă pentru analiza ADN-ului mitocondrial fosil”. Entuziasm emoționant. Munca mea contează, ar zice Ligia geneticiana. Împreună cu Călin, la Vancouver, un oraș absolut superb, „cel mai frumos de pe pământ”. ”Anii cei mai spectaculoși din viața mea”. După 5 ani și 9 luni, susține tezei de doctorat. Patru ore de examinare. Succes deplin. La 32 de ani, vine copilul, Matei Tudor, alintat Gâgă Bâzdâganie. „Mă ocupam de chestiuni materne și de etrusci”, mai scrie Ligia.
În august 2009, familia Mateiu se stabilește la Anvers, în Belgia. Cercetare genetică pentru adaptarea porumbului la frig. Apoi specializare în genetică reproductivă și infertilitate masculină. Ligia și Călin erau puternic angajați în cercetare internațională. Copilul Matei creștea frumos la Leuven, Cercetătoarea Ligia Mateiu ajunge la Universitatea din Anvers, ca cercetător bioinformatician expert la Institutul de Biotehnologie din Flandra, afiliat universității. Au început anii frumoși pe toate planurile. Viața atinge deplinătatea și gesturile înălțătoare. Între acestea, se află și scrierea amintirilor, sub formula cărții Molitur memoria. Partea I. ACUM și deocamdată stop amintirilor. Acestea au ajuns la zi. Urmează reportaje de viață. Familială. Științifică. Literară.
Romanul Molitur memoria marchează un stil poetic și autoironic. Unele expresii se trezesc direct de pe perna lirismului, iar altele poartă în sine ironia facilității gratuite: „Toată gingășia copilăriei s-a dus de-a berbeleacul într-o râpă adâncă și din verdele ochilor creionați grosolan cu negru țâșnea revolta”. Astfel își mărturisește copila ce bate la poarta adolescenței. „Primăvara iubirii a intrat în noi”, zice pubera la o începătoare experiență erotică. Când ”ne-am despărțit s-au rupt niște file de poveste”.
CONCLUZIE
Omul de știință avansată, specialist în ADN-euri și genetică moleculară, își echilibrează personalitatea punând-o în cupele balanței. Literatură îi întreține o bunăstare a sufletului, iar formulele matematice alimentează tainele ce așteaptă să fie descoperite. Din ocheanul microscopului, câte o celulă zâmbește ademenitor. Ligia Mateiu are talent, îi plac cuvintele oțelite și iubește verbele poleite cu suflet încălzit. Va continua să scrie. Tot mai frumos. Pentru că fiind vorba despre sinceritatea unei clipe trăite, noi ne regăsim în fiecare poveste, simplu, tandru, cu iubire și candoare. Iar povestea continuă…
Anton ILICA / UZPR Arad