Weekendul care a trecut a marcat, încă o dată, schimbarea orei în întreaga Europă – dar ce s-a întâmplat din 2019 încoace, de când UE venea cu un plan de a pune capăt acestei practici?
În dimineața zilei de duminică, 26 martie, oamenii din toată Europa au dat ora înainte, pentru a trece la „ora de vară”. Au trecut cinci ani de când Comisia Europeană lansa o consultare publică, întrebând oamenii ce părere au despre renunțarea la schimbările de oră. A fost cea mai de succes consultare a UE de până acum: au participat milioane de persoane, reprezentând în unele cazuri o parte semnificativă a populației naționale iar cetățanii europani au spus în mod covârșitor că doresc să nu se mai miște ora înapoi și înainte la fiecare șase luni – 84% dintre respondenți susțineau așa ceva.
Impactul negativ asupra sănătății, inclusiv întreruperea somnului, lipsa energiei și creșterea numărului de accidente rutiere au fost cele mai frecvente motive pentru a justifica poziționarea. Pe această bază, în 2018, Comisia a propus o legislație pentru a pune capăt schimbărilor sezoniere ale orei. Acest lucru trebuia aprobat de Parlamentul European și de guvernele naționale reprezentate la Consiliul UE. În 2019, Parlamentul European a susținut propunerea cu o mare majoritate, sugerând că modificările de timp ar trebui abandonate în 2021.
Dar, ca în atâtea alte cazuri și chiar dacă cetățenii își doresc într-o proporție atât de mare să nu se mai schimbe ora, guvernele UE nu au putut cădea de acord. Vara sau iarna ar trebui să devină o normă? Cum să coordonăm schimbarea între țările vecine pentru a evita un mozaic de fusuri orare diferite? Și cine ar beneficia cel mai mult?
Brexit, pandemia, fusurile orare din Republica Irlanda și Irlanda de Nord, câteva stateîn care cetățenii nu au fost foarte entuziasmați de idee, toate au intrat în prim-planul european și dorința europenilor, o dată mai mult, a intrat într-o așteptare de tipul „pe perioadă nedeterminată”.
Ora de vară a fost introdusă în mai multe țări, inclusiv Germania, Franța și Marea Britanie, în timpul Primului Război Mondial, pentru a economisi energie prin întârzierea aprinderii luminilor seara.
Aranjamentele au fost abandonate după cele două conflagrații mondiale, dar au fost reînviate în anii 1970, pentru a face față crizei petrolului. Italia a introdus ora de vară în 1966, Grecia în 1971, Regatul Unit și Irlanda în 1972, Spania în 1974 și Franța în 1976.
Din 2001, o directivă a UE obligă statele membre UE să dea înainte ceasul cu o oră în ultima duminică a lunii martie și înapoi în ultima duminică a lunii octombrie, potrivit Euronews. La începutul anilor 1990, țările schimbau ora la date diferite, cu complicații pentru transport, comunicații și comerț transfrontalier.
Sistemul asigură economii de energie „marginale” – între 0,5% și 2,5%, în funcție de geografie, climă, factori economici și culturali ai fiecărei țări.
Dezbaterea privind schimbările de oră sezoniere a fost reînviată din cauza crizei energetice. În martie 2022, Senatul SUA a adoptat un proiect de lege pentru a face ora de vară permanentă de anul viitor. Pe parcursul verii, rapoartele din presa italiană au sugerat că discuția ar putea fi reluată și în UE. (redacția UZPR)
Foto: pixabay.com