Culoarea neagră de pe drapelul Germaniei a caracterizat ultimele săptămâni ale celei mai mari economii a Europei. La Berlin și în marile orașe s-au strâns și au protestat împotriva politicii guvernului zeci de mii de fermieri, cu mii de mașini agricole. Alte proteste de anvergură au vizat politica anti-imigrație promovată de extrema dreaptă. Nu se mai întâmplase de ani buni. Pacea socială din Germania era invidiată de toată lumea.
În plus, au apărut datele statistice de anul trecut care au innegrit și mai mult situația. În trimestrul IV, PIB-ul a scăzut cu 0,3% față de trimestrul precedent. La fel și cel anual: 2023 față de 2022. Nu se poate vorbi încă de recesiune pentru că între trimestrele II și III creșterea/scăderea a fost zero. În decembrie, inflația a fost de 3,8% față de 2,9%, media în
Zona euro…
Conexiunile externe ale economiei germane devin periculoase pentru … beneficiari
Ministrul Economiei, Robert Habeck, ne-a dezvăluit secretul lui Polichinelle în variantă germană. ,,Importul de gaz rusesc – a subliniat demnitarul berlinez – ne crease un avantaj competitiv în trecut. Poziția noastră dominantă s-a năruit în momentul când am renunțat la aceste importuri, iar prețurile la energie au crescut considerabil’’. Președintele Federației Industriei Germane (Bundesverband der Deutschen Industrie), Siegfried Russwurm, a admis că „economia Germaniei s-a oprit și nu va exista un reviriment în 2024’’. Trist dar adevărat. Din nefericire, pentru mulți alți europeni – chiar și pentru noi românii – dificultățile economiei germane se extind în zone tot mai largi ale UE datorită gradului de integrare cu economiile altor state. Italia de nord și Germania – de exemplu – alcătuiesc un „ecosistem economic’’ care în noile condiții îi penalizează pe italieni aflați, de multe ori, în relații de subordonare față de germani. Același mod de conexiune funcționează în regiunile limitrofe Germaniei din Austria, Republica Cehă, Polonia și chiar Franța de nord-est. Nu sunt scutite nici Ungaria, republicile baltice și Croația, ca să nu mai vorbim de „cercul exterior’’ în care se evidențiază Spania. Dacă cineva se gândește la o separare de economia Germaniei, înțelege rapid că acest lucru este practic imposibil. Acum.
RDG-ul n-a fost doar o povară pentru RFG
Produsul intern brut al Germaniei în prețuri curente se apropie de 30% din PIB-ul întregii Zone euro. Proporția este puțin mai mică, 25-26%, dacă analizăm exportul statelor din această zonă către restul lumii, aspect care arată și nivelul de integrare a Zonei euro precum și ponderea Berlinului în interior. Totuși, excedentul Germaniei în comerțul cu țările non-euro, în 2023, a fost de patru ori mai mare decât al celorlalte state care folosesc moneda unică. Pentru cât timp, oare?
După reunificare, în anii ‘90 ai secolului trecut, Germania devenise un gen de ,,bolnav’’ al Europei dar s-a întremat repede cu ajutorul materiilor prime energetice și nu numai din Rusia, deschiderea treptată dar constantă a pieței chineze pentru produsele sale și menținerea unei rate aproape simbolică din PIB pentru cheltuielile militare. În plus, a profitat – într-o măsură de care s-a vorbit prea puțin – de calitatea formării profesionale a germanilor din fosta RDG, preluați la ,,cost zero’’ și integrați rapid într-un sistem productiv eficient. Este vorba de ingineri, tehnicieni, medici, specialiști în agronomie, chiar militari. „Bolnavul’’ în discuție s-a ridicat în mai puțin de un deceniu, construind al doilea miracol german după cel din anii ‘50. Atunci a fost multă muncă și solidaritate socială. După aceea, au intrat în joc diplomația, inteligența și… concesiile din partea altora.
George Miloșan
Foto: pixabay.com