,,Istoria dinăuntru a popoarelor este o luptă între ideea statului şi individualism. Ce este individualismul? Fiecare fiinţă organică e pentru sine lucru principal, semenul său lucru secundar.
Dorinţele şi aspiraţiile oricărui individ omenesc sunt mărginite, încât funcţiunea principală a vieţii, a inimii sale este nu realizarea unei dorinţe, ci dorinţa, voinţa ca atare.De acolo proverbul: Toată lumea să piară, numai Manea să trăiască! Acest element e şi periculos, şi folositor; periculos, dacă o putere mai mare nu-i pune margini; folositor, dacă în margini legiuite el caută a-şi realiza prin muncă aspiraţiile sale şi, precum soarele este tatăl luminii şi al umbrei, tot aşa individualismul este tatăl înfloririi şi al decăderii, justiţiei şi injustiţiei, binelui şi răului”, scria meditativ şi înţelept Mihai Eminescu în articolul ,,O scurtă istorie a românilor”.
Am folosit ca pretext textul respectiv, (care poate fi găsit în volumul Mihai Eminescu, ,,Opera politică”, Ed. Litera, Chişinău, 1997) pentru a îndruma cititorul nostru în labirintul opiniilor care urmează ,,inspirate”, dacă se poate spune aşa, de vizita unei delegaţii, la începutul lunii august, a Institutului ,,Eudoxiu Hurmuzachi” (IEH) în Timoc.
Că respectivul popas al oaspeţilor urmează un anumit program de contact cu marginile românimii din Serbia, este de salutat, dar nu prea se înţelege de ce, pentru ,,beamteri”, ca să folosim tot un termen utilizat de Mihai Eminescu, contează numai o anumită entitate din regiunea menţionată. Numai acolo să fie români? Sau, ombilical, o parte din membrii delegaţiei IEH, sunt legaţi de o anumită comunitate hibridă care numai în aparenţă slujeşte cauza românismului? Nu cumva există interese ca fondurile băneşti ale Ministerului pentru Românii de Pretutindeni (MRP) să intre în punga unor proletari ai vorbelor pentru a fi zeciuiţi? Este o întrebare la care mai trebuie să reflectăm.
Prof. dr. Florian COPCEA
libertatea.rs