Sâmbătă, 21 octombrie a.c., la Mediateca „George Enescu”, filială a Bibliotecii Metropolitane București, a avut loc ședința specială cu numărul 711 a Cenaclului „Amurg sentimental” – înființat și coordonat de inimosul poet Ion Machidon, membru al Uniunii Scriitorilor din România. Această întâlnire a reunit oameni ai literelor din Capitală, dar și oaspeți din provincie, precum și pasionați ai muzicii, ai picturii etc., într-un minunat răgaz dedicat artei.
Au fost lecturate creații literare ale poeților și prozatorilor prezenți, au fost cântate, cu multă delicatețe, piese muzicale clasice, la flaut (maestrul emerit Nicolae Maxim) și pian (scriitoarea Octavia Crăciun), a fost audiată o arie din „Aida” de Verdi, într-o interpretare extraordinară, toate contribuind la crearea unei atmosfere plăcute, pline de farmecul pe care doar cultura, în forma ei pură, neatinsă de facilul cotidian, îl poate avea.
Cu prilejul acestei întruniri, au fost prezentate trei dintre picturile talentatei
Florentina Panțu, care vor fi expuse la Mediatecă până în luna decembrie, și au fost sărbătorite, alături de tânăra pictoriță, și mezinele comunității artistice, Victoria-Maria Pripon (14 ani) și Camelia Mitu (18 ani), care și-au aniversat, nu cu mult timp în urmă, ziua de naștere. Cele trei au primit diplome, cărți și flori, precum și cadouri surpriză: câte un acrostih, realizat ad-hoc, din partea maestrului Ion Machidon.
De asemenea, au fost prezentate cărți recent apărute la Editura Amurg Sentimental: „Poteci pentru gânduri”, semnat de poeta Ramona-Alina Mereuță, „Așteptând să vii”, semnat de poetul Cristian Matei, și „Veritas”, al cincilea volum de autor semnat de poeta Victoria-Maria Pripon. Privitor la aceasta din urmă, amfitrionul, Ion Machidon, a spus: „Ești o fată frumoasă și extrem de talentată, iar postfața pe care ți-am scris-o mi-o asum, cuvânt cu cuvânt […]. Poate cuvintele pe care le-am scris în postfață sunt prea puține pentru forța ta creatoare, pentru puterea ta de a vedea lumea copilăriei prin poezia de o profunzime extraordinară, prin metaforele pe care le folosești. La prima vedere, dai impresia că scrii cu foarte mare ușurință, dar nu este așa […]. Versurile au fost scrise în engleză și apoi traduse în limba română […]. Timpul va vorbi și sunt sigur că îmi va da dreptate privitor la ce am scris în postfață, dar asta depinde numai de tine”.
În încheiere, după fotografiile de grup, dorind, poate, un pahar de suc și o discuție cu oameni frumoși la suflet, soarele văratic rătăcit într-o toamnă atipică, dar atât de plăcută, a pășit prin ferestrele Mediatecii, alăturându-se unui grup de persoane cu vârste, profesii și preocupări cotidiene diferite, însă unite de minunea pe care o numim cultură, într-un perfect „Amurg sentimental”.
Alexandru Pripon