◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro18.05.2024

Periplu pe urmele eroilor

Eroi există în toate localitățile județului Arad, oameni care au pierit pe câmpurile de luptă ale războaielor purtate pe parcursul multor secole. Cei mai numeroși provin din Primul Război Mondial și Al Doilea Război Mondial, când mulți români s-au sacrificat, cu sau fără rost, pe fronturile de luptă din nesfârșitul Rusiei sau pe cele din Carpații Nordici ori Alpii Dolomiți. Există însă și eroi care au știut pentru ce se sacrifică, pentru că au luptat aici, acasă, cu dușmanul care voia pentru el parte de Țară Românească. Sângele lor a înroșit pământul Aradului la Șofronea, Păuliș, Pâncota, Ineu, Prunișor, Sebiș și multe alte locuri încercând să oprească invazia maghiară din septembrie 1944. Mai ales la mormintele acestora din urmă ne-am dus să ne închinăm noi, membri ai Filialei Județene Arad, „Ziridava”, a Asociației Naționale a cadrelor Militare în rezervă și în retragere.

Acțiunea a fost organizată la inițiativa președintelui Asociației col. (r) Sandu Crișan, la care s-a asociat filiala județeană Arad a „Asociației Cultul Eroilor”, președinte col (r). Marcel Lucaciu, și Filiala Arad a UZPR, (președinte jurnalist Vasile Filip).  Așa că, într-o toridă zi de sfârșit de iulie, microbuzul cu cei 20 de pasageri a pornit spre Gurahonț, punctul terminus al călătoriei, străbătând sate amorțite de căldură, dar noi nu ne-am oprit până la Pâncota, unde am vizitat, recent inauguratul „Muzeu al viei și vinului”. Muzeul se află amenajat într-o clădire, ea însăși cu aer de istorie,  aparținând pe vremuri nobilului local, baronul Dietrich. Lucrările de restaurare și amenajare au costat peste un milion de euro, însă rezultatul a fost pe măsură, relicvele istorice fiind adăpostite în încăperi spațioase, bine luminate. Obiectele expuse sunt de o mare diversitate, cele mai numeroase din lemn, care foloseau la lucrarea pământului, cultivarea viței de vie și prelucrarea vinului. Multe exponate au fost adunate cu pasiune de preotul Petru Dărău, custodele muzeului, care ne-a prezentat relicvele, iar profesorul Traian Stepan a făcut trimitere la istoria îndelungată a localității, atestată documentar de la 1177. Finalul de la Pâncota nu putea fi decât cel al degustării unui pahar de vin de-al locului.

Următoarea oprire a fost la Seleuș, unde am adăstat la bustul celui care a fost ideologul marii Uniri de la 1918, Vasile Goldiș, care s-a născut în această localitate, la 1862. Există și acolo, pe malul Cigherului, două monumente unul dedicat eroilor din Primul Război Mondial, iar al doilea este închinat eroilor din al Doilea Război Mondial. Primul cuprinde numele a 96 de seleușeni care au pierit pe fronturile războiului, cei mai numeroși dintre toate satele din zonă, iar cel de al doilea are sculptate în piatră numele a șapte eroi din Al Doilea Război Mondial, morți pe frontul de vest. Alți 51 de eroi care s-au sacrificat pe frontul de est își așteaptă și ei monumentul! Despre istoria și viitorul localității, ce datează documentar din 1113, ne-a vorbit primarul Cristian Branc.

Din Seleuș, ne-am deplasat direct spre Sebiș, ocolind Ineul, cu cetatea medievală aflată în curs de renovare. În Sebiș, aflat la poalele Codrului Moma, am intrat într-un vechi conac, aparținând până la 1918 grofului local Waldstein, care acum găzduiește nou amenajatul „Muzeu de istorie și etnografie”. O surpriză plăcută oferită de gazdele noastre, Vancu Alexandra, custode și Pop Alexandru, directorul Casei de cultură, pentru că, cu ajutorul lor, ne-a fost prezentată o colecție de obiecte de la epoca pietrei și până în actualitate și o impresionantă colecție de materiale și obiecte de îmbrăcăminte, unelte, ustensile folosite de oamenii locului în cursul istoriei. Un timp mai îndelungat, am poposit în camera dedicată eroilor care au murit  în luptele cu ungurii în 18-19 septembrie 1944, oprind înaintarea ungurilor spre trecătorile Apusenilor. Erau toți acolo, cu portretele lor, cu obiecte aparținătoare, cu căștile ce purtau urmele gloanțelor etc.

Dar cea mai mare luptă cu invadatorii s-a dus în imediata apropiere a orașului Sebiș, la Prunișor, unde românii din Școala de Ofițeri de rezervă nr 2 din Bacău au luptat eroic, mulți căzând pe câmpul de luptă din interiorul localității. La Biserica Ortodoxă, preotul Florin Avram a oficiat o slujbă de pomenire iar profesorul Zaharie Marta  și jurnalistul Ioan Tuleu au vorbit despre modul în care elevii, majoritatea moldoveni, au luptat în așa fel încât invadatorul nu și-a putut atinge obiectivul final. Jurnalistul Vasile Filip, născut în localitate, ne-a vorbit și el și ne-a recitat din poetul Victor Tulbure, o poezie din care prezentăm două strofe, pentru că le considerăm edificatoare: „Peste Prunișor,/ moartea-și varsă plumbul,/ Peste noi, porumbul,/ Tremură ușor;// Cine știe frate,/ Mâine-n zori de zi,/ Câți ne vom trezi,/ Vântul cât va bate…” Ne-am plecat apoi frunțile și am depus o jerbă de flori la monumentul dedicat eroilor de la Prunișor, din centrul satului.

Eroii de la Prunișor și din alte localități din zonă au fost înmormântați însă la Gurahonț, puțin mai departe de linia frontului, unde în centrul localității există un „Cimitir al eroilor”, ne-am închinat și acolo și am depus o jerbă de flori pătrunși de emoția momentului. În parcul dendrologic, și el amenajat pe o fostă proprietate nobiliară, de 12 ha, ne-am bucurat de puțină răcoare, admirând monumentul, natural de data aceasta, prezentat de ing Nicu Haiduc și de Flavius Stănilă, administratorul public al Gurahonțului.

Întâlnirea cu istoria și cu eroii de pe Crișul Alb ne-a întărit simțămintele patriotice și ne-a întărit speranța că viitorul va fi mai bun dacă se întemeiază pe trecutul din care știm să alegem faptele unor oameni cu adevărat eroi.

 

Ioan Tuleu/ UZPR    

Foto: Mormântul căpitanului erou Eugen Dobrilă, din curtea Bisericii Ortodoxe Prunișor,

Monumentul eroilor de la Prunișor, Cimitirul eroilor de la Gurahonț

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *