E luna lui octombrie, luna dedicată seniorilor din întreaga lume, așa că și la noi în București avem oamenii cu suflet mare care se dedică lor.
În mijlocul Bucureștiului există un cămin care atunci când ajungi, încă de la intrare te întâmpină o persoană care îți zâmbește și te întreabă „dumneavoastră unde mergeți?”, și acum depinde, dacă ai un vârstnic acolo mergi să-l vizitezi, daca vrei să vorbești cu cineva, te îndrumă unde vrei să ajungi. Și da, eu am vrut să ajung la cele două evenimente organizate de către echipa inimoasă a acestui cămin.
Prima data am ajuns la „Ziua Vârstnicului” și „Coșul Toamnei”, o acțiune unde toți cei de acasă aduc câte un coș cu roadele toamnei și sunt invitați ca împreună să sărbătorească începutul de toamnă. „Oare ce bucurie mai mare poate fi, decât atunci când mai trece încă o toamnă peste familia ta, părinții tăi care te-au crescut și realizezi că Dumnezeu a fost bun cu tine să-i ai în viață și să mai sărbătoriți încă o toamnă împreună!
Suntem la a-XI-a ediție a acestui eveniment, îl facem încă de la deschidere. Pentru această ediție am pregătit o prezentare unde vreau să arat tuturor, etapele prin care am trecut să ajungem aici. Nu vreau să devin nostalgică, dar cînd am văzut fotografiile de acum 11 ani, mi-am dat seama câte am pătimit.
Cât de stingheri am început acest eveniment, cu câțiva beneficiari, un borcan de castraveți, un borcan de dulceață de gutui și o sticlă de miere de albine, și aceea începută.
Sunt tare mândră de întreaga mea echipă, am trecut împreună prin multe și nu ne-am plans, din contra, am devenit mai puternci și mai motivați.
Nu e ușor deloc să lucrezi în sistemul social, ba din contră e o profesie care niciodată nu a fost apreciată la adevărata ei valoare, fiind plătită mereu foarte prost cu multă muncă și foarte multă responsabilitate”, ne-a declarat Cerasela Maria MĂCIUCĂ – directorul acestui cămin, încă de la deschidere.
Am văzut cu câtă emoție veneau vârstnicii, știind că sunt împreună toți laolaltă, copii, vecini, invitați, artiști și oamenii care îi îngrijesc cu atâta drag.
As vrea să vedeți sclipirea din ochii lor atunci când, cu multă emoție, împărtășesc cele pregătite de ei, unii cântă, alții spun câte o poezie sau dăruiesc cu mare bucurie din ceea ce au lucrat ei pentru eveniment.
Dar este și mai emoționant când un artist îi întoarce în timp și le cântă din vremurile lor, sau ascultă câte o scenetă pregătită special pentru ei, doar atunci puteți vedea trăirea lor adevărată, cu bucuria unei lacrimi care le curge din ochi sau cu tristețea că nu mai pot fi la fel ca altădată.
Ei sunt acolo ca o adevărată familie, uneori se înteleg din priviri, dacă un vârstnic nu se simte bine, sau vrea să plece, nici măcar nu e nevoie să zică, cineva din personal, merg spre ei, îi ia și într-o totală discreție vezi că iese din sală.
La primul eveniment a fost invitată Dana Irina GÎJU care, la rândul ei, a fost extrem de emoționată si declară pe pagina ei facebook: „De Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice, am petrecut câteva ore emoţionante la Căminul Bunicilor Acad. Nicolae Cajal din Bucureşti, un spaţiu transformat uluitor în 12 ani de la stadiul de spital dezafectat într-un centru modern, plin de culoare şi voie bună, graţie echipei harnice şi inimoase conduse de doamna director Cerasela Maria Măciucă.
Seniorii, purtându-şi cu demnitate propria poveste de viaţă, au cântat veseli alături de mine, oferindu-ne cu generozitate la final suvenire confecţionate de ei înşişi. Când distinsa senioară de 96 de ani T.D. a aflat că bunica mea a plecat la Domnul, mi-a trecut natural mâna pe față, apoi prin păr și mi-a oferit o sărutare pe obraz exact în aceeași manieră cum o făcea cândva bunica Maria (Dumnezeu s-o odihnească în Lumină!). Asemănarea lor mi-e tulburătoare……”, iar finalul a fost o încântare adusă de un minunat tânăr, Serghei care prin corzile unei chitare ne-a trecut dintr-o stare în alta.
Acum că am încheiat cu primul eveniment să povestim un pic și de al doilea eveniment care a fost diferit de primul, prin faptul că erau mulți, foarte mulți copiii.
„Deși ne aflăm la ZIUA POȚILOR DESCHISE și PARADA BOSTANILOR, am vrut să facem ceea ce nu am mai făcut de mult și anume, întâlnirea intergenerațională. Înainte de pandemie mereu făceam acest lucru, nu era nici un eveniment fără cei de la creșa La Bunici, modelul a fost gândit ca și cel nordic, bunicii și copii să fie mereu împreună, doar că pandemia ne-a impus câteva reguli și noi le-am respectat. Dar pe lângă parteneriatele cu multe alte școli private din București, azi i-am invitat pe cei de la NORDIC ELITE SCOOL, pentru a arăta seniorilor noștri ce înseamnă școala viitorului, cu roboți umanoizi sau roboți educaționali ce îi pregătesc pe copii pentru viitor. De fapt, mă aștept ca ăsta să fie și viitorul nostru, viitorul îngrijirilor pe termen lung. Însă nu aș vrea să omit pentru a mulțumi și Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, pentru sprijinul de care a dat dovadă la multe evenimente din cadrul căminului nostru”, ne-a declarat a doua oara Cerasela Maria MĂCIUCĂ.
A fost o adevărată zarvă, cu multă culoare și bucurie în același timp, pe lângă copiii plini de entuziasm și vârstnicii concentrați asupra picturii bostanilor, au fost și două momente artistice susținute de Diana RADU-STAN – actriță la teatrul de revistă „Constantin Tănase” și Teatrul NostruM, un teatru independent, înființat sub egida Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România.
La eveniment a trecut pragul acestui cămin, ca invitat de onoare, Doina MELINTE, una dintre marile personalități ale atletismului românesc, Fundația ”Ana ASLAN”, reprezentă de președintele ei, Speranța PRADA, în timp ce unul dintre cei mai importanţi specialişti în gerontologie și geriatrie din ţara noastră prof. univ. dr. Gabriel Ioan PRADA, este nu numai colaboratorul acestui cămin, ci și susținătorul tuturor manifestărilor din cadrul căminului.
Și voi încheia cu ceea ce au scris ei pe pagina de Facebook: „Dacă nu ați fost la noi, vă invităm!Oricând și oricine poate veni la o întâlnire să povestim”.
Teodora Marin (ultima-ora.ro)
