Când am primit misiunea de a citi și scrie despre această carte, nu știam că autoarea, Caterina Scarlet, este deja un înger plecat într-o lume superioară și va fi alături de noi, la lansare, dintr-o altă dimensiune, având parcă misiunea de a crea punți între două lumi, o lume pământeană și o lume cosmică, unde au plecat mari scriitori. Cred că autoarea nu a dat acest titlu întâmplător operei sale ci, și-a asigurat la trecerea în altă lume, porția ei de îngeri protectori, având misiunea sacră de a face astăzi, legătura între noi, scriitorii prezenți la eveniment și îngerii din Raiul Scriitorilor. Asta mi-a amintit de Liturghia Sfinţilor Îngeri Păzitori, care spune că: „Îngerii tăi sunt foarte pricepuţi să sufle peste jăratecul inimilor. … Şi o inimă purificată în foc nu poate decât să-ţi aparţină. O, Dumnezeule, care prin providenţa ta misterioasă trimiţi din cer pe Îngerii tăi spre a ne păzi şi proteja, fă ca pe drumul vieţii să fim mereu sprijiniţi de ajutorul lor pentru a fi uniţi cu ei în bucuria veşnică.”
Sunt onorată să scriu despre Caterina Scarlet, un om ales de Dumnezeu să-i fie înger fidel pentru a-i ajuta pe oameni, un om înviat la viață cerească, care a primit darul nemuririi de la Dumnezeu prin opera sa scrisă și prin ceea ce ar fi putut creea în viața pământeană, dar care a primit misiunea de a-și continua opera dintr-o altă dimensiune.
„A fost un ecou al modernității temporale, dar în stilul ei inconfundabil, original, de neimitat. Scrierile ei se adresează tuturor vârstelor, dar au straturi și substraturi în dezvăluirea esențelor… Pentru că era foarte exigentă cu ea însăși, șlefuia totul până să scoată scânteia de lumină din pagină,” ne spune Vilia Banța în postfața romanului, prezentând o Caterina Scarlet așa cum am regăsit-o și eu în această carte. Principala ei sursă de inspiraţie şi creativitate fiind conştiinţa prezentului asumat în nemijlocirea şi în irezistibila sa efemeritate. Se poate spune că pentru autoare trecutul imită prezentul şi nu prezentul trecutul, așa cum ne declară însăși autoarea în partea a doua: ”Aducerea prezentului în trecut este imposibilă. Aceea a trecutului în prezent are șanse”.
Am citit că romanul „Cota îngerilor” – ne-a rămas într-o formă aproape finală de ceea ce ar fi vrut să fie Caterina Scarlet. „Pentru a scrie despre viață, trebuie mai întâi să o trăiești”, spunea Ernest Hemingway și cred că ceea ce am citit este exact ceea ce autoarea a trăit și a vrut să transmită, preocuparea ei pentru modernitate și căutarea perfecțiunii. A lăsat în acest roman loc și ficțiunii, cu personaje care poate există doar în imaginația scriitorului, care au fost prezentați ca „reali“ ca, pe măsură ce ne spune povestea din spatele personajelor să ne dăm seama că sub forța împrejurărilor ficțiunea „a întors roata“ și a încercat să devină realitate.
Acest stil îl întâlnim și la Karl May, la care scrierile au circuitul lor: ficțiune – viață – memorie. La Caterina Scarlet navigăm de la prezent la trecut, de la vis la realitate ca apoi să ne găsim într-o lume reală sau una imaginară. Am întâlnit aici paradoxul ilustrat și de Stendhal, autoarea demonstrându-ne că adeseori prezentul nu este pregătit să accepte nici chiar acele lucruri de care are mai multă nevoie. ”O! Și câtă imaginație și prefăcătorie fac parte din joc, pentru a păstra iluzia și a o trece în inventar ca „obiect de folosință îndelungată”, exclamă autoarea în prefața romanului.
Romanul de față este un material de valoare, care aduce în scrieri, la fel ca un atlas, informații din domeniul istorie, geografie, limbi străine, oferindu-ne în notele de subsol detalii și explicații lingvistice.
„Acest roman nu se dedică, el ÎMI ESTE dedicat din start, a venit la mine ca un colet poștal recomandat. Nu avea adresa expeditorului, a cărui identitate bănuită exclude rambursarea atâta vreme cât se află mereu pe drumuri și e mai mereu de negăsit” este declarația scriitoarei, la început de roman. O saga dedicată vieții personale, în care se împletesc visul cu realitatea și, dacă multe din scene sunt ficțiune, cu personaje născute din imaginația bogată a autoarei, altele sunt reale, locuri și fapte care i-au marcat existența.
Maria Petrescu/UZPR