Volumul de versuri „Ferestre spre Lumină”, al Adelinei Constantin, este doar un prim pas editorial al acesteia.
Adelina este un jurnalist cu mulţi ani de experienţă – ea devenind ziarist al AGERPRES în anii 1990, timp de 12 ani, iar ulterior a fost jurnalist al unor publicaţii tipărite sau online. Acum ea face un pas important, trecând de la „rigiditatea” unor ştiri ori reportaje cu temă dată, la libertatea de a-şi asuma calitatea de poetă. De ce este un prim pas? Pentru că Adelina mai are multe poezii deja scrise, care – cu siguranţă – vor fi reunite curând într-un al doilea volum de versuri.
Din toate poeziile scrise de Adelina Constantin răzbate iubirea, în toate dimensiunile ei – pentru omul drag, pentru copii, pentru părinţi, pentru prieteni, pentru ţara ei.
Versurile sale redau şi iubirea pentru natură (munte şi mare, ape cu văi adânci, soare şi lună, cer înstelat, anotimpuri în toată spledoarea lor, flori, păsări, vânt şi nori, curcubeu), dar şi iubirea pentru viaţa de la ţară, pentru tradiţii şi obiceiuri din străbuni. Un loc aparte îl are, în poeziile Adelinei, legătura cu Divinitatea – prin meditaţie şi imaginaţie. În unele poezii, ea poartă, cu sensibilitate şi sinceritate, conversaţii cu sine, punând întrebări şi căutând răspunsuri.
Printre cele mai frumoase versuri ale cărţii sunt cele dedicate fiicelor ei. Fie că au rimă şi ritm ori sunt versuri „albe”, poeziile Adelinei Constantin ajung la sufletul cititorului.
Poate chiar versurile din poezia „Ferestre spre Lumină” – care dă titlul volumului – spun mai mult decât oricare alte cuvinte. „Omule, trăieşte, iubește, primește în fiecare clipă din viața ta Lumina binecuvântată!”.
Cred că Adelina mai are mult de oferit prin versurile sale. Şi îi doresc multă inspiraţie şi mult succes!
Marina Bădulescu
