Pe măsură ce disponibilizările se amplifică, echipele devin mai mici – iar resursele mai puține înseamnă că angajații rămași sunt supraîncărcați.
A fi într-o echipă mică nu înseamnă neapărat că există personal insuficient, chiar dacă cerințele de muncă sunt mari. Unele echipe sunt concepute pur și simplu pentru a fi de mici dimensiuni, iar acești angajați se așteaptă să aibă roluri cu mai multe fațete, care le permit să lucreze cu resurse limitate. „În unele cazuri, angajații au seturi variate de abilități care le permit să fie eficienți, productivi și să-și facă treaba”, explică Deniece Maston, consilier de resurse umane la Society for Human Resource Management (Shrm), cu sediul în Virginia, SUA. Dar există o diferență semnificativă între o echipă care este concepută intenționat pentru a fi mică și agilă și una care are resurse în declin.
Dacă volumul de muncă nu mai este suportabil atunci când un angajat este absent, iar colegii sunt obligați brusc să îndeplinească cerințele unui alt lucrător, atunci este probabil să fie un caz de lipsă de personal. „În aceste situații, angajații se pot găsi adesea nevoiți să lucreze ore suplimentare”, spune Maston.
Pentru angajații care încă lucrează, numărul redus de colegi înseamnă că deseori au de dus sarcini de lucru mai grele și dincolo de atribuțiile lor. Toate acestea au un cost. Condițiile economice ar putea însemna că mai mulți lucrători s-ar putea găsi în locuri de muncă cu personal insuficient și, pe fondul incertitudinii tot mai largi a pieței, nu au de ales decât să se solicite pe ei înșiși peste limite, notează BBC. În timp ce munca poate fi încă realizată pe termen scurt, lipsa de personal are în cele din urmă un preț: creează stres, anxietate și epuizare pentru angajați și alte consecințe pe termen lung.
În cele din urmă, spun experții, lipsa de personal este nesustenabilă: există întotdeauna un punct de rupere, fie că este vorba despre rezultatele muncii sau despre bunăstarea lucrătorului. (redacția UZPR)
Foto: pixabay.com