Numirea metaforică a Transilvaniei în scrisul lui Ioan Alexandru, ca fiind mâna dreaptă a sufletului, pare a fi prefigurată în cercetările lui Victor Jinga, ca argumentum și demers științific. Autoritatea documentelor coexistă cu luciditatea și afectivitatea purtătorului de mesaj. Transilvania e privită în unitatea ei etno-geografică, istorică, demografică, economică, dar și în dramatismul vieții, ca fiind teritoriul din interiorul arcului carpatic ( incluzând și Banatul, Crișana, Maramureșul) în care culmile de bucurie au fost puține, pe când adâncurile de tristeșe au fost multe, venind din nesfârșite și jertfelnice apărări de glie în calea râvnirilor haine.
În Transilvania ne-a găsit istoria continentului nostru, consemnează cărturarul, aici ivindu-ne din „ziua facerii” și înnobilându-ne, căci ar fi cu neputință înțelegerea românismului fără tâlcuire transilvană. Dacă Nicolae Iorga numea România un stat de necesitate europeană, Victor Jinga numește Transilvania pământul de autentică necesitate românească. Pentru profesorul, istoricul, economistul, cercetătorul, politicianul și omul Victor Jinga, Transilvania este temă de altitudine a conștiinței și responsabilității, subiect căruia îi dedică eforturi de desăvârșire, mai ales începând cu anul apariției la Editura Astra a celor două volume intitulate Problemele fundamentale ale Transilvaniei. Este opera începută la Cluj în anul 1940 și încheiată după cinci ani la Brașov, din dorința de adâncire și propovăduire a complicatelor probleme ale Transilvaniei, mai ales după absurdul arbitraj de la Viena care i-a pus în discuție apartenența. Deși premiată de Academia Română în anul 1946, cartea e confiscată, data apariției, anul 1945, însemnând ostilitatea unui regim ce-și anunța tentaculele torționare.
Peste timp, cărții i se face cuvenita dreptate prin grija Muzeului Județean de Istorie Brașov care la 50 de ani de la prima ediție finalizează ediția a II-a, într-un singur volum, cu o îndreptățită adaptare a titlului, Probleme (nu Problemele) fundamentale ale Transilvaniei, la propunerea editorilor cu acceptul autorului. Această ediție a II-a ne prilejuiește întâlnirea cu o personalitate puternică a istoriei, culturii și spiritualității noastre, cu neclintita credința că studiul Transilvaniei va izbândi doar prin caracterul, voința, raționamentul și luciditatea omului pregătit și dispus să înlăture himere, misticism și apologetică nebuloasă. Este meritul celor care îngrijesc această ediție, a II-a, cercetătorii Mihai D. Drecin și Margareta Susana Spânu, de a-i susține valoarea incontestabilă și, mai departe, meritul acestora de a anticipa nevoia unei alte ediții care să mențină accente de unicitate în exegeza Transilavniei. Ideea că în spațiul românesc principiul unității și al armoniei terestre se întâlnește la grad înalt sau ideea că, prin alcătuirea pământului său, statul român are forma cea mai pacifică ce se poate închipui sau „neliniștea spațiilor” din capitolul Perspective spațiale pot crea amfiteatre ideatice de actualitate. La fel, prezentarea atitudinii permanent protestatare a țărănimii române din Transilvania, revoltele și răscoalele, răbufnirile revoluționare ( culmile lor fiind Bobâlna-Horia-1848-1918) însemnând o școală civică și o de netăgăduit experiență social-politică, oprind „marea prescripție care se aplică popoarelor care, supuse și istovite, consimt să dispară”. Dimpotrivă, spiritul revoluționar al populației transilvane, consunând cu marile idealuri ale umanității din care și-a făurit propriile idealuri, deschidea din ce în ce mai mult calea întăririi naționale și lupta izbăvitoare care să dovedească cum puterea unui popor echivalează cu puterea sentimentului de drept. Revoluția cea mai de seamă pe pământul Transilvaniei rămâne în opinia lui Victor Jinga cea din 1918 când fără distrugeri de vieți și patrimonii, fără ură și răzbunări, poporul majoritar și-a dovedit coeficientul ridicat al capacității sale politice și revoluționare. „Toate amărăciunile, speranțele, decepțiile, înfrângerile,biruințele, jertfele și idealurile revoluțiilor, revoltelor și luptelor de mai înainte au inspirat și dirijat mintea și simțămintele celor care, la 1 Decembrie 1918, se adunaseră la Alba-Iulia pentru a proclama izbânda izbăvitoare a dreptății și libertății, începutul de eră nouă și mare la care românii din Transilvania erau pe deplin îndreptățiți.” Pe ruinele organismului politic al monarhiei bicefale distruse, subliniază Victor Jinga, românii și-au ridicat conștiința istorică la înălțimea forței și dimensiunilor morale ale idealului lor spre o nouă cultură și civilizație umană și națională. Îi apreciem cercetătorului persuasiunea, în același timp descoperindu-l pe profesorul care comunică metodic, temeinic și atractiv, îmbinând ținuta științifică cu o arhitectonică oratorică. Verbul elevat îi este dominantă a paginii scrise, căreia îi remarcăm, astfel, suplețea și, mai departe, atractivitatea. Capitolele cărții își argumentează mesajul prin câmpuri bibliografice extinse, dar și prin substraturi de afectivitate. Remarcându-i lui Avram Iancu frumusețea clasică, îl numește „om de cremene, sortit unei singure fapte”, posedând voința de a arăta că românii au putere pentru afirmarea revendicărilor. Imaginând un triunghi al superlativelor de gândire și acțiune în Transilvania, Avram Iancu însemna, în acest triunghi, acțiunea, Șaguna diplomația, iar Bărnuțiu ideologia. Spirit juridic, structurat etic și generos, S. Bărnuțiu, în argumentația lui Victor Jinga, i-a dat neamului catheismul politic valabil și în vremurile ce i-au urmat. Marele său discurs din catedrala Blajului a sintetizat „pătrunzător, logic și viguros” elementele cardinale ale politicii vremii sale, precizând obiectivele luptei politice naționale, „cu justificările juridice, filosofice și sociale ale minții unui mare gânditor politic”, fixând poziția politică a neamului său nu doar în funcție de contingente locale, ci „cu luarea în considerare a coordonatelor ideologice și istorice ale politicii europene din acea vreme.”
Coagulând probleme fundamentale ale Transilvaniei, de la hotărnicii etno-politice la evoluții ale economiei, de la migrațiunile demografice la lupta pentru pământ, de la cadrul revoltelor permanente la politica industrială, Victor Jinga respinge deformarea, mistificările și erorile, simplismul și fragilitatea din cărțile de propagandă. Autorul nu doar afirmă sau neagă, ci detaliază prin amploarea documentării și importanța ei, apelând cu precădere la izvoare străine ( sunt elocvente sursele maghiare) pentru a garanta imparțialitatea concluziilor. Preocuparea vădită a autorului este de a găsi calea cea bună care să ducă la adevăr, la înnoire, prin temeiul învățăturii și experiență. Îi vin în sprijin studiile și specializările făcute la școli din Italia, Franța, Austria sau Elveția, alături de vasta experiență științifică și umană ca profesor și rector al Academiei de Înalte Studii Comerciale din Cluj și Brașov, președinte al Uniunii Cooperativelor din Transilvania și Banat, membru al guvernelor Miron Cristea, Armand Călinescu, Constantin Argetoianu, cercetător la Institutul de Cercetări Economice al Academiei Române. Așadar, pe temeiurile învățăturii și experienței, e mult transilvanism în cartea lui Victor Jinga, căci scria autorul, păstrându-și în fiecare pagină „cugetarea senină și sentimentul curat”, puțin transilvanism ne îndepărtează de Țară și umanitate, pe când mult transilvanism ne apropie. În Transilvania, România îndeplinește o funcție de amortizor politic și de tranzitare între culturi și civilizații deosebite. Numai că vrăjmășiile au încetinit progresul Transilvaniei. Modelând îndemnul rostit de Washington în Adunarea constituțională din Philadelphia, Victor Jinga invocă rolul unui ideal-model asimilat și de înțelepți și de oamenii de rând, prin care Transilvania să vegheze, să reziste și să învingă prin ceea ce un alt exeget la Transilvaniei, istoricul Vasile Netea , numea lupta pentru Transilvania.
Victor Jinga prevedea și un alt timp, mult mai generos, în care să continue cercetarea cu o documentare și mai vastă , „examinată pe-ndelete” , în care să reconstituie „unitar și organic” trecutul transilvan, populația Transilvaniei, evoluția economiei transilvane, lupta pentru pământ, condițiile de dezvolatre ale economiei rurale, migrațiunile demografice. De un asemenea timp, cercetătorul nu a mai avut parte. O nouă ediție a cărții Probleme fundamentale ale Transilvaniei ar face „să ieșim din preastrîmta nostră încăpere spirituală”, întâmpinînd un înalt ideal ce nu aparține doar unui timp, ci timpurilor.
Valentin Marica / UZPR