Salvarea presei tipărite

Revin la un subiect fierbinte pentru făcătorii de presă tipărită din România, care, pe zi ce trece, îşi văd tot mai ameninţate publicaţiile proprii cu dispariţia. Criza economică şi financiară, lipsa unei legislaţii care să sprijine şi să potenţeze afacerile în domeniu, dar şi dezvoltarea evidentă a presei on-line – ce presupune, prin comparaţie, costuri de funcţionare mult mai mici – toate acestea pot duce la un final trist, previzibil pentru ziare, dacă nu vor fi luate în calcul măsuri de urgenţă.
În mai multe oraşe din ţară, presa scrisă pe hârtie se confruntă astăzi cu probleme foarte grave, existenţiale, din cauza lipsei punctelor de difuzare. La Cluj-Napoca, de pildă, aşa cum aţi fost informaţi, reprezentanţi ai firmelor care administrează chioşcurile de ziare s-au revoltat luna trecută fiindcă au fost notificaţi de municipalitate să-şi desfiinţeze în termen de 120 de zile punctele de lucru, urmând să li se atribuie, prin licitaţie publică, alte spaţii pe domeniu public, chiriile foarte mari fiind, însă, pentru cei mai mulţi, motiv de renunţare la acest business. Spre exemplificare, chiria lunară a unui chioşc de presă din centrul acestui municipiu este – conform stiridecluj.ro – cât a unui apartament cu trei camere! În fine, nu ştim dacă la Cluj-Napoca va fi găsit – cum spune primarul că încearcă – „un cadru urbanistic legal” pentru unele soluţii. Ştim însă că probleme similare se preconizează şi la Piteşti – unde este deja creionată o amplă campanie de eliminare a chioşcurilor şi tarabelor – şi pe la Dâmboviţa, dar şi prin alte părţi.
Este evident că presa tipărită suferă mult în această privinţă. Iar veniturile din domeniu au scăzut enorm în ultimii ani, şi în special în perioada pandemiei. Am mai spus-o însă: activităţile pe piaţa presei tipărite – mai ales pe plan local – încă mai pot fi aduse pe linia de plutire prin măsuri legislative. Semnale de alarmă în acest sens au fost trase, dar fară rezultat. Cu câţiva ani în urmă, Patronatul Difuzorilor de Presă ceruse Guvernului câteva facilităţi pentru cei care fac presă, care informează, care dezbat probleme importante, care produc acte de cultură, care fac educaţie. Printre altele, erau propuse atunci: stabilirea unei chirii de ocupare a domeniului public pentru chioşcurile de ziare – de maximum 0,5 lei/mp/zi; vouchere pentru 50% din cheltuielile cu benzina, energia electrică şi gazele consumate cu activităţile din acest domeniu – clădiri, maşini etc (ar putea fi luat în calcul un anumit discount la TVA la benzină – zicem şi noi); scutire de la plata impozitelor pentru sedii administrative, chioşcuri  de presă, depozite, timp de 10 ani; subvenţionarea unor abonamente anuale la unele publicaţii, corespunzător unei cote (10%) din tirajul mediu lunar, abonamente care să fie distribuite în şcoli, biblioteci, spitale, cămine de bătrâni; penitenciare. Ba chiar a fost cerută înfiinţarea unui fond social pentru mass-media, prin plata lunară a unei cote de 2% din adaosul stabilit de toţi comercianţii de alcool din ţară.
Existau, de asemenea, sugestii privind facilităţi ce pot fi acordate în cazul unor proiecte jurnalistice de anvergură, dar şi pentru hârtia de ziar, pentru diferite dotări etc. Câte dintre aceste propuneri şi-au găsit dacă nu rezolvarea, măcar atenţia politicienilor care ne conduc? Le-a luat cineva în calcul în ultimii cinci ani? Mai vrea cineva să salveze presa tipărită sau gata, trecem cu toţii la presa on-line, care este mai  promptă și mai rapidă în informaţie?! Sunt întrebări care aşteaptă răspuns.

Florenţ Mocanu / UZPR
senior editor şi redactor şef al ziarului regional „Gazeta Munteniei”